Let's Do The Things We Normally Do

Cine a zis că oamenii nu se schimbă a avut dreptate, iar cine a zis că ne schimbăm mereu a avut la fel de multă dreptate. Cert e că prin perioade de schimbare trecem toți și suntem schimbați atâta timp cât ne dorim asta și cât refuzăm să ne uităm la vechea versiune de noi. Atât de mulți au uitat cât de puternici sunt ei în interiorul lor, care e varianta lor de normalitate și cât de important e ce vor si ce simt...

Și o să tac acum, citându-l pe Leonard Cohen:

MEDICINE

My medicine
Has many contrasting flavours.
Engrossed in, or perplexed by
The differences between them,
The patient forgets to suffer.

Notă: Piesa al cărei titlu l-am împrumutat e cântată Dido și e genială

Viva La Vida

Și am primit leapșa de la Nadu. Să vedem...

Rules:
1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC)
2. For each question, press the next button to get your answer
3. You must write an answer for each one no matter how correct or silly it may sound!

IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?”…
Guns'n'Roses- Paradise City {e și asta o idee}

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Tori Amos -Prefessional Widow {nu, nu, nu, nu îmi place asta }

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Sarmarele Reci -Sprit de vară {ahem. }

WHAT IS YOUR MOTTO?
Jason Mraz -Live High {hell yeah :)) }

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Kelly Family -Nanana {se pune titlul sau piesa în sine?}

WHAT DO YOU VERY OFTEN THINK ABOUT?
Craberries -Ode To my family {decurge ciudat leapșa asta}

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Loreena McKennitt -Snow {neah, slăbuț la asta}

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Jesus Christ Superstar Sountrack -Everything's Alright {come on, vreau să mai meargă bine câteva}

WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Tori Amos -Do It Again {NOT, m-aș plictisi a doua oară}

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Peter Bjorn and John - Young Folks {again, marea întrebare, se pune titlul sau piesa?}

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Louis Armstrong -Zat You, Santa Claus? {wtflowers? de ce am colinde pe zAndrei?}

WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Anouk -Lost {da, o să fiu lost alright}

WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Savage Garden -Truly, Madly, Deeply {da, da, exact. heads up pentru MADly}

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
George Michael -Careless Whisper {melodia asta.....e aici pentru ca aici sunt 5 GB de muzica, ok? amuzant}

WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Dido -Grafton Street {da. într-adevăr}

HOW WILL YOU DIE?
Damien Rice -Cold Water {eu știu să înot}

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?
Nicu Alifantis -Ce bine că ești? {ehe, asta chiar nu merge.}

WHAT MAKES YOU LAUGH?
Joni Mitchell -Both Sides Now {hm}

WHAT MAKES YOU CRY?
Frank Sinatra -My Way {da. defapt nu. nu știu.}

WILL YOU EVER GET MARRIED?
Kings of Convinience -The Build-Up {și eu ce să înțeleg?}

DOES ANYONE LIKE YOU?
Pink Floyd -Another Brick In The Wall {haideee mă!}

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?
Fluke -Atom Bomb {at lest it's not the nuclear one}

WHAT HURTS RIGHT NOW?
Norah Jones -Painter Song {erau atâtea chestii în librăria mea care mergeau muuult mai bine aici. }

WHAT WILL YOU TITLE THIS AS?
Coldplay -Viva La Vida {ye, ye, ye, but I still rule the world.}

Dau mai departe oricui are chef din blogrollul meu.

Eskimo And Missing

E frumos să îți fie dor de ceva ce urmează să ai din nou, pentru că atunci îți dai seama cât de important e pentru tine acel lucru, la fel cum e tragic să îți fie dor de ceva ce nu vei mai avea niociodată. E ciudat însă să îți fie dor de ceva ce urmează să nu mai ai, pentru că în cazul asta ești pentru cei din jurul tău distrus, paranoic și nebun; deși tu probabil doar prețuiești.

E aiurea și complet nelalocului lui să îți fie dor de modul în care sorbi tot ce e dulce din cea mai amară cafea din lume în dimineață asta în care vrea să plouă și nu poate. Și nu, tu nu vrei ploaie sau soare, tu vrei să fie așa și ți-e dor să fie așa. Vrei să te agăți de fiecare nor, să îi spui să stea acolo pentru că îți lipsește și îți va lipsi; încerci să îi explici că vântul îl controlează și că el, în toată masa sa pufoasă, nu poate permite asta, dar fuge aruncându-ți priviri nepăsătoare care probabil nici nu erau pentru tine. Pentru că tu nu ești Cătălina, iar norul nu e Luceafăr. Și atunci îți aduci aminte de cafea, uiți norul și te apucă din nou dorul de licoarea neagră. E prima dată când simți gustul cu gâtul, când îl respiri prin nări și când ai cafea în plămâni. Pentru că ți-e așa de dor de ea încât o vrei în toată ființa ta.

Dar ești distrus, paranoic și nebun dacă ți-e dor de cafea, de nori și de dimineți în care vrea să plouă și nu poate, când e dimineață, sunt nori pe cer și bei cafea.

There's A Catch To Fairy Tales

They don't tell you that they lived happily together ever after, they just tell you that they lived happily ever after.

It's so obvious when you come to think of it. We make up our own up-makings only to make up for what isn't there because we need it to be there. And we're so desperate that we do it to fairy tales as well.

No comments, it's not up for debate. Or questions.

De ce sunt bomboane pe colivă sau pretty good year reloaded

Da, știu că e un titlu extrem de creativ (a se citi fără sens pentru populația curioasă și ciudat până la ultima literă) dar din moment ce am folosit deja „Concluzii” mi-am permis să zburd. Oamenilor le place să se repete de mai multe ori în diferite forme pentru că ne place rău de tot să ne auzim vorbind. Sau să ne citim. Și în definitiv adevărul e că nu prea ascultăm de prima dată și de asta ne adaptăm la nevoia celor din jur (sau nevoia proprie) de a auzi iar și iar până când rămânem noi fără voce și ei cu un fragment mic din informație asimilată undeva într-un sertăraș.

Eu nu mă repet, eu fac doar trimitere la repetare și la cercuri și la concluzii și vreau să mă dau jos. Sau sus. Și vreau să fie altfel. Și mereu vreau. Mereu vrem. Jos sau sus.

And if I catch it coming back my way....

There's Always Time

Eu credeam că locul ăsta nu o să se schimbe niciodată. Nu știam că pisica o să fie prea bătrână să se urce pe pervazul de la bucătărie ca să se uite la noi cum mâncăm și să miaune de poftă. Nu mi-am imaginat nicio secundă că Rex, care a plâns odată cu mine (iar eu nu prea mă omor după animale, dar ei sunt mai mult decât animale) și care știe că nu îmi place când e prea agitat, nu o să mai audă când îl strig. Cel mai dezolant e însă „blocul” răsărit ca prin minune în locul livezii în care eram sigură că sunt lupi care vin la geam noaptea când fulgeră și pick-up termină de învârtit povestea.

Nu credeam că o să se schimbe gardul, mirosurile, pietrele din curte, geamurile. Eu eram sigură că locul astă nu e timp și că timpul nu e locul ăsta. Culmea e că nici nu îmi dădeam seama că păstram undeva în mine un loc fizic fără timp. Aici timpul se leagă brusc de punctele de care zău că nu îmi e frică.

Ar trebui să urmeze piesa, dar nu o să pun decât linkul și versuri.

Just give me time...

Scrisoare către liceeni

Și o să o las așa pentru că oricum nu mai am ce adăuga.