Eternal Sunshine Of The Spotless Mind

Şi ăsta o să fie un 'because-post'. Aşadar, Eternal Sunshine of the Spotless Mind merită văzut pentru că:

*Jim Carrey poate fi şi serios
*Kate Winslet e genială
*măcar o dată în viaţă îţi trece prin minte 'mai bine nu s-ar fi întâmplat asta'
*măcar o dată în viaţă îţi doreşti să uiţi tot legat de o persoană sau o etapă a vieţii tale
*oricât de surprinzător o să ţi se pară pe parcurs la sfârşit oricum o să fie şi mai extraordinar
*e altceva (adresându-mă unei persoane: da, ştiu, sunt aşa comunistă)
*pe lângă Kate şi Jim, mai sunt şi Kristen Dunst şi Elijah Wood
*da, şi mie mi s-a părut ciudată asociarea dintre actori şi totuşi merită văzut
*imdb, among other things, says: 'A comedy for anyone with a past they'd rather forget.'

How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd.

Vine, vine, vine ...decembrie

Yey! Or not.

Oficial se termină toamna. Abia acum era momentul să se înceapă împodobirea oraşului cu luminiţe, nu cu o săptămână (sau două?)în urmă. Mi-am promis acum vreo 10-11 luni că o să fac bilanţul anului ăstuia şi în mintea mea am început deja, doar că mă gândesc că mai sunt totuşi 31, 5 zile (well what do you know, I can count!) care nu înseamnă chiar atât de puţin. O să îmi fac iar listă Bridget-Jones style în ianuarie, de asta sunt sigură. O să ningă când o să vreau eu (suntem pe cale să ne împăcăm, mă lasă pe mine să hotărăsc momentul întâlnirii). O să fie mult cozonac. O să alerg după cadouri, pe care o să le las iar pe ultimul moment. Ah, da, şi o să miroase a brad în casă.

Ce e ciudat însă e că scriu toate lucrurile astea fără să simt ceva anume, fără să îmi dau seama dacă sunt entuziasmată sau nu, fără să ştiu dacă vreau să se întâmple decembrie. Pur şi simplu telefonul nu o să mai zică 'hellooooo. knock, knock! who's there? me. I kill you. silence! I kill you. stop touching me! silence. I kill yooou' (da, chiar nu am dat importanţă punctuaţiei aici), ci probabil o să cante 'it's Christmas Eve bells will ring etc' (nu că nu l-aş şti, dar parcă nu îmi vine să dedic atâta spaţiu; prima reproducere a fost de atmonsferă) sau 'Jingle Bombs' ca să menţin mood-ul Dunham. Voi intra în starea 'de colinde', de 'ce frumos e bradul' şi de 'ce fericire pe capul nostru!' pentru că sunt până la urmă o persoană veselă şi căreia îi plac lucrurile vesele. Totuşi zău că nu îmi dau seama ce simt legat de toate astea acum. I'll just go with the flow.

Tot ce îmi doresc e să treacă tezele (şi să trec eu cu bine prin ele, sau peste ele, sau anyway să fie bine), să vină vacanţa şi să se aranjeze totul de la sine. Is that so much to ask for? Da, retorică.

Fake revelations, contrasts & co.

Strange, strange last couple of days. Am o durere de cap minunată care mă ţine de cateva zile (keeps going on and off) şi care îmi provoacă o stare de spirit la fel de minunată. Am obosit. Nu mai vreau nimic altceva decât o pauză. Şi totuşi: strange, strange last couple of days.

It's happening

Joacă mai dur decât mă aşteptam -iarna. A fost aproape să nu mă lase să ajung uscată acasă, dar am avut aşi în mânecă şi am reuşit să o înving. Lucrul care m-a surprins s-a întâmplat însă după ce pericolul atingerii a dispărut, după ce începusem să mă simt în siguranţă, după ce o puteam privi fără ca ea să mă poată "afecta" fizic.

Stăteam la geam şi am vrut să îi admir efortul de a mă impresiona (da, admir, mă îmbunase un pic) în toată măiestria lui, aşa că am tras sigură pe mine de jaluzele, încercând să le ridic. Jaluzele în schimb nu au fost pregătite de atâta hotărâre, s-au dezlipit şi mi-au explicat cum stau lucrurile cu gravitaţia aşa cum un măr i-a explicat la un moment dat lui Newton. După ce mi-a trecut puţin importanţa de sine şi durerea din vârful capului, am decis că nu pot sta fară jaluzele. Am avut mereu fixul că cineva se uită pe geam aşa cum mă uitam eu pe la 6 ani la baba din blocul de vis-a-vis cum se chinuia să amestece în oala (dar serios că era cât un lighean) cu dulceaţă. În orice caz, nu pot fără nimic la geam: încep să mă mişc doar sub nivelul pervazului, să ţin laptopul cu spatele la geam (că doar nu o să las cine ştie ce vecin să vadă ce scriu eu pe mess -şi ce ochi buni ar trebui să aiba vecinul ăla!) şi fel de fel de lucuri de om speriat de bombe.

Am căutat de zor "Picătura" prin casă şi aşa cum era normal nu am găsit. Defapt nu am găsit nimic care să fie în stare să lipească plasticul de termopan şi am fost dezamăgita chiar şi de scotch-ul (nu ăla de băut) care până atunci mi-a fost prieten bun. Inevitabil a trebuit să ies din casă în iarnă şi să caut ceva de lipit jaluzele. DAR e sâmbătă şi atunci era 1 p.m. :D => nimic. Nici măcar în piaţă. Ba chiar am dat peste cateva tarabe care "au avut", dar acum nu au decât lipici dinăla pentru hârtie. Dedeman închis. Magazinele din jur inchise sau fără aşa ceva.

30 minute cu ea din cauza ei. Acum am hainele ude şi stau făra jaluzele pe sub nivelul pervazului şi cu laptopul cu fudu' la vecinu'. Dar imi place cum ninge şi ştiu că e prea cald să rămână ceva în urma primei bătălii. Iar acum fulgii sunt mai mici. O să îmi fac un ceai de afine cu aromă de rom.

Bells For Her, Constancy and Elderberry Tea

Ieri a fost soare şi clopotele catedralei au repetat colinde. Azi a fost doar soare. Blogger mi se afişează prea mare şi e ciudat. Iar ăsta a fost soi de prolog.

Mi se pare că toamna asta a trecut prea uşor şi mai ales că pleacă exact când m-am obişnuit cu ea. Până acum era cel mai lung anotimp. Era perioada aia care nu putea fi început fiindcă era în mod clar sfârşit şi care parcă avea de gând să devină singura stare de spirit. Acum a durat prea puţin. Acum mi-a plăcut. Toate lucrurile frumoase durează prea puţin şi doar despre ele scriu (scriu nu e neapărat la propriu) cu nostalgie când nu sunt încă terminate, consumate, dar se aproprie de final. O să vină prima ninsoare şi lumea o să se bucure. În mod normal m-aş bucura şi eu, dar m-am certat urât de tot cu iarna. Serios. Nu m-am mai certat cu nimeni (şi simt nevoia să adaug 'sau cu nimic') aşa de urât niciodată. E vina ei şi ştie asta deci o să trimita primii fulgi într-un moment în care o să fiu predispusă la emoţii puternice. O să facă din Crăciun şi Revelion momente frumoase şi probabil o să îmi facă multe surprize. Îmi va cere în felul ei iertare. Iar eu o sa beau din ceaiul ăla de afine cu aromă de rom, o să mă uit pe geam la ea şi probabil că pana la urmă o voi ierta. Sau nu.

Aş fi vrut să nu plece toamna. Aş fi vrut ca anumite lucruri să fie constante. Aş fi vrut să fi scris de la început cu diacritice.

Loud and Close

Oare de ce nu pot înţelege că o mâncare care e făcută să fie servită caldă nu poate fi bună rece oricât de genială ar fi ea defapt? Orezul cantorez a stat în frgider de aseară, iar eu am încercat jumatate de bol să îmi placă, dar nu am reuşit. Dacă aş avea un panou mare cu 'rules to living based on experience', primul punct ar fi 'mancarea-care-ar-trebui-să-fie-caldă nu e buna rece' şi cred că prin asta aş rezuma următoarele 10 reguli. Pe care e posibil să nu mai simt nevoia sa le scriu. Doar ca eu nu învăt niciodată, aşa că probabil tura viitoare o să încerc tot bolul. Sau 3/4.

Împreună cu orezul cantorez şi cu lipsa de cafea din dimineaţa asta am terminat şi Extremely Loud & Incredibly Close (courtesy or Mara, yet again) de Jonathan Safran Foer pe care am citit-o aproximativ pe nerăsuflate şi care m-a lasat în mod generos să mă ascund în ea vreo 4-5 zile. Deşi mă aşteptam să mă facă să plang (poate din cauza review-urilor), nu a reuşit. Zic 'reuşit' nu pentru că nu a fost suficient de bună; zic 'reuşit' pentru că în astea 4-5 zile mi-aş fi dorit să mă facă să plang. Dar cartea a mers la mine mai departe de atat. A ajuns cu o unitate mai adânc decât cărţile sau filmele care mă fac să plâng. Dar asta e subiectiv. Aşa cum citeam pe un blog aseară (aş putea să îl găsesc pe undeva prin history, dar momentan nu am nevoie să îl găsesc), nu e uşor să vorbeşti despre cărţile care ţi-au plăcut foarte mult. Am înţeles că Foer mai are 'Everything Is Illuminated' doar ca e destul de greu de găsit în România varianta originală(ca orice variantă originală dealtfel). Şi da, sunt traduceri la ambele, dar am senzaţia că o altă limbă ar strica totul.

And wish of the day: enjoy your food while it's still warm :)