Vine, vine, vine ...decembrie

Yey! Or not.

Oficial se termină toamna. Abia acum era momentul să se înceapă împodobirea oraşului cu luminiţe, nu cu o săptămână (sau două?)în urmă. Mi-am promis acum vreo 10-11 luni că o să fac bilanţul anului ăstuia şi în mintea mea am început deja, doar că mă gândesc că mai sunt totuşi 31, 5 zile (well what do you know, I can count!) care nu înseamnă chiar atât de puţin. O să îmi fac iar listă Bridget-Jones style în ianuarie, de asta sunt sigură. O să ningă când o să vreau eu (suntem pe cale să ne împăcăm, mă lasă pe mine să hotărăsc momentul întâlnirii). O să fie mult cozonac. O să alerg după cadouri, pe care o să le las iar pe ultimul moment. Ah, da, şi o să miroase a brad în casă.

Ce e ciudat însă e că scriu toate lucrurile astea fără să simt ceva anume, fără să îmi dau seama dacă sunt entuziasmată sau nu, fără să ştiu dacă vreau să se întâmple decembrie. Pur şi simplu telefonul nu o să mai zică 'hellooooo. knock, knock! who's there? me. I kill you. silence! I kill you. stop touching me! silence. I kill yooou' (da, chiar nu am dat importanţă punctuaţiei aici), ci probabil o să cante 'it's Christmas Eve bells will ring etc' (nu că nu l-aş şti, dar parcă nu îmi vine să dedic atâta spaţiu; prima reproducere a fost de atmonsferă) sau 'Jingle Bombs' ca să menţin mood-ul Dunham. Voi intra în starea 'de colinde', de 'ce frumos e bradul' şi de 'ce fericire pe capul nostru!' pentru că sunt până la urmă o persoană veselă şi căreia îi plac lucrurile vesele. Totuşi zău că nu îmi dau seama ce simt legat de toate astea acum. I'll just go with the flow.

Tot ce îmi doresc e să treacă tezele (şi să trec eu cu bine prin ele, sau peste ele, sau anyway să fie bine), să vină vacanţa şi să se aranjeze totul de la sine. Is that so much to ask for? Da, retorică.