Black Back or Back Black.

Back cu un titlu greu de pronunțat. Problema mea a fost nu că nu am mai vrut să scriu sau că nu am avut chef, ci doar că nu am mai știut ce să fac cu blogul. Sau dacă să mai fac ceva cu el. Nu că acum aș ști. Știu oricum mai multe lucuri decât am știut vreodată (și nu e chiar așa de bine plasat „logic”ul ăla pe care cititorul e tentat să îl gândească pentru că am întâlnit destul de mulți oameni care ajung să știe din ce în ce mai puține odată cu trecerea timpului) și important e ca sunt sigură de mult mai multe lucruri decât am fost vreodată.

Am legat foarte multe lucruri de pe aici de anotimpuri și de vreme și ajusesem să mă întreb la un moment dat dacă într-adevăr sunt așa de dependentă de cum e afară. Mi-am dat seama că nu am reumatism și că nu mă doare capul înainte să plouă (mai nou mă doare capul tot timpul), dar că motivul pentru care totul pare atât de meteorologic e că pentru mine toate se leagă. Chiar dacă nu au vreo legatură.

Așadar având în vedere că ultimul post salutam într-un fel sau altul începutul toamnei, aici voi saluta iarna, împotriva căreia nu mai am nimic spre deosebire de anul trecut. Defapt ba da. Vreau să ningă și nu ninge. A nins în schimb în noiembrie, așa că nu prea am ce să îi reproșez. Au decorat orașul în prea multe culori. Îmi pare rău că nu pot să le laud nimic mai mult decât intenția și mini cortul din fața prefecturii. În alți ani parca era mai puțin ... plin, încărcat, aglomerat (serios că încerc să fiu drăguță). Instalațiile mov și verzi nu sunt ok. Nici pe departe. Dar anul ăsta fiecare fulg are locul lui și toți sunt special antrenați să se așeze pe poziții. Va fi perfect. Totul.