Am tăcut pâna când am simțit cum îmi cresc cuvintele pe buze, buruieni sălbatice ce se vor a fi smulse.
Am căutat o coasă în ochii tăi până când mi-am dat sema ca armele tale nu ies decât pe gură și că tu nu ai să smulgi nimic de pe buzele mele.
Am vrut până când am terminat de vrut.
Am plâns până când am terminat de plâns.
Am râs până când m-am oprit din râs.
Am plecat.
Am venit.
Rămân și plec. Simultan. Cineva tot tre-să știe cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu