Crossroads. Endings. Beginnings. Spinning Circles

Salutare, celor pe care i-am dezamăgit. Salutare, celor care m-au dezamăgit. Salutare celor prin care m-am dezamăgit singură. Salutare, celor care s-au autodezamăgit prin mine. Salutare, prieteni vechi. Salutare, prieteni noi. Salutare, celor care vor fi mereu acolo sau aici sau oriunde. Salutare, celor care nu au fost acolo sau aici sau oriunde niciodată. Salutare, celor care s-au pierdut sau se vor pierde pe drum. Salutare, iluzii şi vise. Salutare, cafea. Salutare, lumânări parfumate. Salutare, perspectiva mea. Salutare, cuvântule aiurea 'salutare'. Salutare, eu din 2009. Salutare, tot ce am învăţat. Salutare, lecţii pe care nici nu le-am citit. Pa, 2008.

Am început să scriu liste şi să îmi placă să scriu liste pentru că mi-am dat seama ca e mult mai uşor aşa. Am învăţat că dacă vrei, te poţi uita doar înainte şi că ochelarii de cal nu sunt confecţionaţi de nimeni altcineva decât de tine. Am aflat că e mai uşor să vorbeşti la persoana I folosind persoana aII-a şi că oamenii se sperie de tine uneori, pentru că uneori le aminteşti de ei înşişi. Oare cu persoana aIII-a combinată cu a II-a ce se face?

Acum ştiu că se poate să fii secat(ă) de lacrimi şi că cele mai minunate lucruri vin atunci când încetezi să tânjeşti după ele cu atâta disperare sau chiar în momentul în care încetezi să le mai vrei. Ştiu de asemenea că totul depinde de mine.

Scriam la începutul anului că am de gând să ma pun pe primul loc. Check. S-ar putea să fi fost de multe ori egoistă, dar am avut nevoie să fiu egoistă. Am avut nevoie de ochelarii mei de cal. Acum ştiu că o să sper mereu, că o să cred de multe ori că e ceva bun acolo unde lumea nu vede că ar fi, fiindcă altfel nu sunt eu. Nu o să îmi meargă întotdeauna, dar scopul nu e să îmi meargă mie. Pentru că la sfârşit nu îi pasă nimănui de ai evitat, ci de lucrurile prin care sau peste care ai trecut. Am ajuns iar la persoana aII-a.

Am încercat oare suficient de mult? Nu, mereu acelaşi 'se putea mai bine', mereu a existat posibilitatea să îmi pese mai mult sau mai puţin. Sper însă să îmi aduc mereu aminte că e inutil să regreţi. Sunt încă aici, mă agăţ în continuare şi îmi dau drumul în gol. Îmi îngrop lumea în zăpadă şi zăpada mă face iar fericită. Zăpada mă face mereu fericită. Şi totuşi am învăţat că nu există mereu şi uneori am nevoie să existe, iar alteori nu. Dar lucrurile se schimbă. Şi oamenii se schimbă uneori, doar că nu o fac cu adevărat atunci când o fac de dragul altor oameni sau altor lucruri. Oamenii se schimbă doar pentru ei şi doar în interiorul lor.

Ştiu să zâmbesc şi sper să nu uit. Ştiu să am rabdare, dar uneori uit. Strâng din dinţi uneori. La un moment dat, o să mă pot uita în ochii tăi, sau ai tăi, sau chiar ai tăi, spunând 'am încredere în tine'. Să te aştepţi să izbucnesc din când în când fiindcă o să fac asta, chiar dacă anul trecut îmi propuneam 'să nu mă mai enervez aşa repede'.

Câteodată mă voi închide în mine, câteodată voi simţi că se mi prăbuşeşte lumea, câteodată o să fiu dramatică, câteodată nepăsătoare. Dar îmi revin întotdeauna. Sunt echilibrată, deşi se întâmplă să mă îndoiesc şi eu însămi de asta. Probabil echilibrul meu nu trebuie simbolizat printr-o balanţă. O să zâmbesc acum, iar apoi o să fiu tristă şi o să zâmbesc din nou.

Voi trece peste, aşa cum am făcut şi până acum; atâta timp cât o să îmi mai curgă sânge prin vene, atâta timp cât o să mai am mâini, dinţi, picioare cu care să mă agăţ, o să mă agăţ -de oameni, de poveşti, de muzică, de ceaşca de cafea cu starbucks care îmi ştie toate secretele şi care mi le fură fără să îmi dau seama în fiecare dimineaţă.

Pentru că o să mă am pe mine. And a bunch of wonderful people. Hello, friends. You know who you are.

Aşa că 2009 o să fie un an extraordinar.