Autumn Reality Check

Se spune că lumea se trezește la viață primăvara, însă pe mine nu mă amorțește frigul ci căldura. Mie mereu toamna mi s-a părut un soi de trezire, de revenire la responsabilități și consecințe. Doar că până la urmă mă întreb dacă am fost vreodată așa de conștientă și de responsabilă și de matură cum îmi place să cred. Poate tot timpul ăsta eram numai un copil care se juca de-a adulții. Habar nu am dacă am ales bine timpul ultimei fraze și cred că mai bine ar fi să o scot din orice dimensiune temporală. Păcat că verbele au timp.

Nu am uitat de blog, nu am uitat de mine, nu am uitat de nimic, dar atunci când te oprești din făcut ceva e greu tare să începi din nou. Mi se pare acum, scriind, că mi-am schimbat puțin și stilul, mă ascund mai puțin în spatele metaforelor și cuvintelor care au sens doar pentru mine. Și e ciudat. Oare m-am schimbat și eu?

De învățat am învățat câte ceva și poate cel mai important e ca acum știu cât de mult înseamnă pentru cei din jur să îi asculți sincer, nu doar să îi auzi. Și damn it, mi-am dat seama cât de mult înseamnă asta pentru mine. M-am lămurit pe cine mă pot baza. Știu că „niciodată să nu spui niciodată” e pe bune și mai știu și că am uitat iarăși să ascult de mine. Oh, și sunt oameni care se așteaptă să ascult de ei. Sunt sigură acum că „o să fie bine” pentru că așa cum spuneam pe la începutul anului eu știu să mă agăț. Și vreau atât de multe și am de rezolvat atât de multe și îmi e atât de dor de Anglia.

Toamna e primăvara mea. Frunzele uscate sunt ghiocei. Haha, tot nu am niciun sens, deci nu m-am schimbat așa tare. O să mă îndrăgostesc de realitate.

But I believe I'm worth coming home to

Am tăcut pâna când am simțit cum îmi cresc cuvintele pe buze, buruieni sălbatice ce se vor a fi smulse.

Am căutat o coasă în ochii tăi până când mi-am dat sema ca armele tale nu ies decât pe gură și că tu nu ai să smulgi nimic de pe buzele mele.

Am vrut până când am terminat de vrut.

Am plâns până când am terminat de plâns.

Am râs până când m-am oprit din râs.

Am plecat.

Am venit.

Rămân și plec. Simultan. Cineva tot tre-să știe cum.

Let's Do The Things We Normally Do

Cine a zis că oamenii nu se schimbă a avut dreptate, iar cine a zis că ne schimbăm mereu a avut la fel de multă dreptate. Cert e că prin perioade de schimbare trecem toți și suntem schimbați atâta timp cât ne dorim asta și cât refuzăm să ne uităm la vechea versiune de noi. Atât de mulți au uitat cât de puternici sunt ei în interiorul lor, care e varianta lor de normalitate și cât de important e ce vor si ce simt...

Și o să tac acum, citându-l pe Leonard Cohen:

MEDICINE

My medicine
Has many contrasting flavours.
Engrossed in, or perplexed by
The differences between them,
The patient forgets to suffer.

Notă: Piesa al cărei titlu l-am împrumutat e cântată Dido și e genială

Viva La Vida

Și am primit leapșa de la Nadu. Să vedem...

Rules:
1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC)
2. For each question, press the next button to get your answer
3. You must write an answer for each one no matter how correct or silly it may sound!

IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?”…
Guns'n'Roses- Paradise City {e și asta o idee}

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Tori Amos -Prefessional Widow {nu, nu, nu, nu îmi place asta }

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Sarmarele Reci -Sprit de vară {ahem. }

WHAT IS YOUR MOTTO?
Jason Mraz -Live High {hell yeah :)) }

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Kelly Family -Nanana {se pune titlul sau piesa în sine?}

WHAT DO YOU VERY OFTEN THINK ABOUT?
Craberries -Ode To my family {decurge ciudat leapșa asta}

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Loreena McKennitt -Snow {neah, slăbuț la asta}

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Jesus Christ Superstar Sountrack -Everything's Alright {come on, vreau să mai meargă bine câteva}

WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Tori Amos -Do It Again {NOT, m-aș plictisi a doua oară}

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Peter Bjorn and John - Young Folks {again, marea întrebare, se pune titlul sau piesa?}

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Louis Armstrong -Zat You, Santa Claus? {wtflowers? de ce am colinde pe zAndrei?}

WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Anouk -Lost {da, o să fiu lost alright}

WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Savage Garden -Truly, Madly, Deeply {da, da, exact. heads up pentru MADly}

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
George Michael -Careless Whisper {melodia asta.....e aici pentru ca aici sunt 5 GB de muzica, ok? amuzant}

WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Dido -Grafton Street {da. într-adevăr}

HOW WILL YOU DIE?
Damien Rice -Cold Water {eu știu să înot}

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?
Nicu Alifantis -Ce bine că ești? {ehe, asta chiar nu merge.}

WHAT MAKES YOU LAUGH?
Joni Mitchell -Both Sides Now {hm}

WHAT MAKES YOU CRY?
Frank Sinatra -My Way {da. defapt nu. nu știu.}

WILL YOU EVER GET MARRIED?
Kings of Convinience -The Build-Up {și eu ce să înțeleg?}

DOES ANYONE LIKE YOU?
Pink Floyd -Another Brick In The Wall {haideee mă!}

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?
Fluke -Atom Bomb {at lest it's not the nuclear one}

WHAT HURTS RIGHT NOW?
Norah Jones -Painter Song {erau atâtea chestii în librăria mea care mergeau muuult mai bine aici. }

WHAT WILL YOU TITLE THIS AS?
Coldplay -Viva La Vida {ye, ye, ye, but I still rule the world.}

Dau mai departe oricui are chef din blogrollul meu.

Eskimo And Missing

E frumos să îți fie dor de ceva ce urmează să ai din nou, pentru că atunci îți dai seama cât de important e pentru tine acel lucru, la fel cum e tragic să îți fie dor de ceva ce nu vei mai avea niociodată. E ciudat însă să îți fie dor de ceva ce urmează să nu mai ai, pentru că în cazul asta ești pentru cei din jurul tău distrus, paranoic și nebun; deși tu probabil doar prețuiești.

E aiurea și complet nelalocului lui să îți fie dor de modul în care sorbi tot ce e dulce din cea mai amară cafea din lume în dimineață asta în care vrea să plouă și nu poate. Și nu, tu nu vrei ploaie sau soare, tu vrei să fie așa și ți-e dor să fie așa. Vrei să te agăți de fiecare nor, să îi spui să stea acolo pentru că îți lipsește și îți va lipsi; încerci să îi explici că vântul îl controlează și că el, în toată masa sa pufoasă, nu poate permite asta, dar fuge aruncându-ți priviri nepăsătoare care probabil nici nu erau pentru tine. Pentru că tu nu ești Cătălina, iar norul nu e Luceafăr. Și atunci îți aduci aminte de cafea, uiți norul și te apucă din nou dorul de licoarea neagră. E prima dată când simți gustul cu gâtul, când îl respiri prin nări și când ai cafea în plămâni. Pentru că ți-e așa de dor de ea încât o vrei în toată ființa ta.

Dar ești distrus, paranoic și nebun dacă ți-e dor de cafea, de nori și de dimineți în care vrea să plouă și nu poate, când e dimineață, sunt nori pe cer și bei cafea.

There's A Catch To Fairy Tales

They don't tell you that they lived happily together ever after, they just tell you that they lived happily ever after.

It's so obvious when you come to think of it. We make up our own up-makings only to make up for what isn't there because we need it to be there. And we're so desperate that we do it to fairy tales as well.

No comments, it's not up for debate. Or questions.

De ce sunt bomboane pe colivă sau pretty good year reloaded

Da, știu că e un titlu extrem de creativ (a se citi fără sens pentru populația curioasă și ciudat până la ultima literă) dar din moment ce am folosit deja „Concluzii” mi-am permis să zburd. Oamenilor le place să se repete de mai multe ori în diferite forme pentru că ne place rău de tot să ne auzim vorbind. Sau să ne citim. Și în definitiv adevărul e că nu prea ascultăm de prima dată și de asta ne adaptăm la nevoia celor din jur (sau nevoia proprie) de a auzi iar și iar până când rămânem noi fără voce și ei cu un fragment mic din informație asimilată undeva într-un sertăraș.

Eu nu mă repet, eu fac doar trimitere la repetare și la cercuri și la concluzii și vreau să mă dau jos. Sau sus. Și vreau să fie altfel. Și mereu vreau. Mereu vrem. Jos sau sus.

And if I catch it coming back my way....