Eskimo And Missing

E frumos să îți fie dor de ceva ce urmează să ai din nou, pentru că atunci îți dai seama cât de important e pentru tine acel lucru, la fel cum e tragic să îți fie dor de ceva ce nu vei mai avea niociodată. E ciudat însă să îți fie dor de ceva ce urmează să nu mai ai, pentru că în cazul asta ești pentru cei din jurul tău distrus, paranoic și nebun; deși tu probabil doar prețuiești.

E aiurea și complet nelalocului lui să îți fie dor de modul în care sorbi tot ce e dulce din cea mai amară cafea din lume în dimineață asta în care vrea să plouă și nu poate. Și nu, tu nu vrei ploaie sau soare, tu vrei să fie așa și ți-e dor să fie așa. Vrei să te agăți de fiecare nor, să îi spui să stea acolo pentru că îți lipsește și îți va lipsi; încerci să îi explici că vântul îl controlează și că el, în toată masa sa pufoasă, nu poate permite asta, dar fuge aruncându-ți priviri nepăsătoare care probabil nici nu erau pentru tine. Pentru că tu nu ești Cătălina, iar norul nu e Luceafăr. Și atunci îți aduci aminte de cafea, uiți norul și te apucă din nou dorul de licoarea neagră. E prima dată când simți gustul cu gâtul, când îl respiri prin nări și când ai cafea în plămâni. Pentru că ți-e așa de dor de ea încât o vrei în toată ființa ta.

Dar ești distrus, paranoic și nebun dacă ți-e dor de cafea, de nori și de dimineți în care vrea să plouă și nu poate, când e dimineață, sunt nori pe cer și bei cafea.

There's A Catch To Fairy Tales

They don't tell you that they lived happily together ever after, they just tell you that they lived happily ever after.

It's so obvious when you come to think of it. We make up our own up-makings only to make up for what isn't there because we need it to be there. And we're so desperate that we do it to fairy tales as well.

No comments, it's not up for debate. Or questions.

De ce sunt bomboane pe colivă sau pretty good year reloaded

Da, știu că e un titlu extrem de creativ (a se citi fără sens pentru populația curioasă și ciudat până la ultima literă) dar din moment ce am folosit deja „Concluzii” mi-am permis să zburd. Oamenilor le place să se repete de mai multe ori în diferite forme pentru că ne place rău de tot să ne auzim vorbind. Sau să ne citim. Și în definitiv adevărul e că nu prea ascultăm de prima dată și de asta ne adaptăm la nevoia celor din jur (sau nevoia proprie) de a auzi iar și iar până când rămânem noi fără voce și ei cu un fragment mic din informație asimilată undeva într-un sertăraș.

Eu nu mă repet, eu fac doar trimitere la repetare și la cercuri și la concluzii și vreau să mă dau jos. Sau sus. Și vreau să fie altfel. Și mereu vreau. Mereu vrem. Jos sau sus.

And if I catch it coming back my way....

There's Always Time

Eu credeam că locul ăsta nu o să se schimbe niciodată. Nu știam că pisica o să fie prea bătrână să se urce pe pervazul de la bucătărie ca să se uite la noi cum mâncăm și să miaune de poftă. Nu mi-am imaginat nicio secundă că Rex, care a plâns odată cu mine (iar eu nu prea mă omor după animale, dar ei sunt mai mult decât animale) și care știe că nu îmi place când e prea agitat, nu o să mai audă când îl strig. Cel mai dezolant e însă „blocul” răsărit ca prin minune în locul livezii în care eram sigură că sunt lupi care vin la geam noaptea când fulgeră și pick-up termină de învârtit povestea.

Nu credeam că o să se schimbe gardul, mirosurile, pietrele din curte, geamurile. Eu eram sigură că locul astă nu e timp și că timpul nu e locul ăsta. Culmea e că nici nu îmi dădeam seama că păstram undeva în mine un loc fizic fără timp. Aici timpul se leagă brusc de punctele de care zău că nu îmi e frică.

Ar trebui să urmeze piesa, dar nu o să pun decât linkul și versuri.

Just give me time...

Scrisoare către liceeni

Și o să o las așa pentru că oricum nu mai am ce adăuga.

Ce fac oamenii de 1 martie 2

...alţii fac 5 ture până să se hotărască ce să ia
...alţii beau Cola
...alţii râd pe stradă
...alţii nu stau acasă
...alţii fac surprize
...alţii ascultă muzică
...alţii realizează că nu e bine să fii politicos cu copilaşii care te agasează ca să îţi vândă flori pentru că dacă le spui 'nu mulţumesc' te îngână, iar dacă le spui un 'nu' nervos şi tăios pur şi simplu trec mai departe
...alţii îşi dau seama că cele mai frumoase mărţişoare sunt făcute de mână
...altora le place să li se povestească cum au fost făcute mărţişoarele
...alţii cumpără flori
...alţii se enervează
...alţii se bucură
...alţii stau la coadă şi aud din spate: 'mai şi le spuneam fetelor cum ai să vii la mine cu un trandafir azi şi tu nu ai venit, hai ia-mi un trandafir ca să am ce să le arăt'
...alţii alearga după un căine cât palma lor de mare
...iar alţii pur şi simplu decid că sunt anumite linii care nu pot fi întinse la nesfârşit

Pe bune? Ah, ce drăguţ.

Ce fac oamenii de 1 martie

...unii dau mărţişoare
...unii ies din biserica şi fără să se uite în jur îşi aprind o ţigară, iar apoi constată că mama lor îi aştepta fix în faţă să iasă de la slujbă
...unii uită că e 1 martie
...unii ies şi caută disperaţi mărţişoare care să nu fie nici prea prea nici foarte foarte
...unii forţează zâmbete de emo în vacanţă care nu transmit decât cele mai ascunse gânduri ale lor: 'da, încă o sărbătoare prostească pentru care tre-să mai cheltui nişte bani'
...unii se bucură ca primesc mărţişoare
...unii zâmbesc
...unora nu le pasă
...unii vând mărţisoare
...unora le e frig
...unora le e cald
...unii simt mirosul de primavară
...unii il ignoră
...unii văd albastrul, alţii văd doar norii.