Orasul lui Bacovia si ploaia

Da, nu am mai scris. Nu, nu am fost asa ocupata. Pur si simplu am luat o pauza de... hai sa ii zicem adaptare. Scriam mai demult ca vreau sa fie frig si nu numai ca s-a facut frig, s-a facut mai frig decat ma asteptam sau decat mi-am dorit, insa nu imi permit sa ma plang. E asa cum trebuie sa fie in septembrie. Anul asta a fost asa cum trebuie sa fie.

Partea pe care nu mi-am dorit-o neaparat e sa nu fie aproape deloc soare sau sa ploua asa mult. Insa perioada de carat umbrela in ghiozdan (mai mult degeaba) m-a facut sa realizez ca orasul e mai frumos cand ploua sau cand sunt nori pe cer. Atunci ii vezi zambetul lui adevarat, putin trist, dar atunci si doar atunci vezi orasul pe care soarele il face sa isi stranga ochii pana la lacrimi si sa zambeasca fortat. Orasul lui Bacovia e orasul ploii si a norilor, iar daca pana acum nu mi-a placut ca e micut, fara prea multa istorie si gri, acum am vazut ca e frumos. Griul e o culoare 'adevarata' pentru ca daca albul inseamna bine si negru rau, combinandu-le vezi realitatea.

Si cate lucruri sunt care au vrut initial sa fie spuse aici dar care s-au razgandit sau s-au saturat sa stea la coada...

Ah, Parcul Catedralei (ca asa inteleg ca se cheama) a fost o idee buna si mereu uit ce vreau sa scriu asa ca ajung sa spun propozitii ca cea atenrioara. Sau nu. Ca prima din fraza de la inceputul paragrafului.