Anne Frank

I-am terminat jurnalul azi dimineata (pe la 7, but that's a totally different matter). Mi-am dat seama inca o data in ce lume traim. Defapt spun degeaba 'inca o data', pentru ca desi stiam in mare ce s-a intamplat in Al Doilea Razboi Mondial, niciodata nu am privit lucrurile asa...personal. Si asta nu inseamna ca nu le-am mai privit din perspectiva victimelor pana acum (pentru ca am vazut filme si am mai citit), dar niciodata nu am mai vazut totul din puctul de vedere al unei persoane in care ma regasesc (in 'contradictii', ganduri, ras si plans). Poate de asta cartea in sine, desi multi se mira, nu m-a intristat cum ma asteptam sa o faca. Normal ca atunci cand am plasat-o in timp si spatiu nu am avut un zambet pe buze, dar sunt cateva situatii care au reusit sa ma faca sa rad, cum de asemenea sunt cateva care m-au revoltat sau care mi-au provocat tristete. In orice caz, jurnalul m-a pus pe ganduri.

Anne Frank face parte dintr-o familie de evrei de oringine germana care au emigrat in Olanda in 1933, pentru a fugi de nazisti. Jurnalul Annei incepe in iunie 1942, la scurt timp inainte ca aceasta sa isi paraseasca locuinta pentru a se ascunde intr-o cladire anexata unui depozit unde lucrase pana atunci tatal ei. Cei patru membri ai familiei Frank, impreuna cu famila van Daan si Albert Dussel au ramas in ascunzatoare timp de 2 ani, pana cand, in august 1944, au fost tradati si arestati. Anne descrie in jurnalul ei atmonsfera din casa (tensiunea si certurile dintre locuitori) si cele mai ascunse ganduri, ea vazand jurnalul sau ca cel mai de incredere confident. (singurul supreavietuitor dintre cei 8 este Otto Frank, tatal fetei, care a murit in 1980 si care a hotarat publicarea cartii)

One more thing: contrar aparentelor, jurnalul Annei nu e nici pe departe jurnalul unui copil tipic de 13-14-15 ani . Ea e mult mai mult de atat si mai ales, are talent. Oricum cartea in sine e surprinzatoare. 

And also as far as I know, nu exista traducere in romana.