Seated Woman with the Parasol

Am gust de ceai negru in gura si mi-a petrecut mult prea mult timp imaginandu-mi cum ar fi sa am un nor pe limba; cum ar fi ca de fiecare data cand deschid gura sa nu pot vorbi. Si apoi mi-am dat seama ca am intrat intr-un fel de 'rama' a mea si am senzatia ca o sa imi ofere siguranta. Ca in 'Parasol'. Daca nu as putea vorbi nu m-as putea ascunde sau apara. Defapt rama aici se refera mai mult la masca pe care mi-am pus-o, la lucrurile in spatele carora incerc sa ma ascund. Probabil sunt lucruri pe care ar trebui sa le confrunt. Sa le accept. Dar aman.

Hm ma enerveaza Blogger ca nu pot face cut-uri asa de simplu ca la LiveJournal. Aici trebuie schimbate setarile cu totul. Si pana la urma nu imi place Blogger. Nu se compara cu altele. Hmm...oare de ce scriu aici??? Oare sa ma mut? (iar) Gata ca daca o tin asa pana dimineata am inca 5 jurnale noi. Desi nu ar fi greu sa mut tot ce am aici pe Live Journal. As putea schimba datele...ar fi chiar ok. Ah...hmm. Si tot ce voiam e postez versurile de la 'Parasol' sub un cut. Cu un tag simplu. Bleah.