Do you have mărunţi?

Şi chiar ştiam că se spune change.

Anyway, news of the day: azi pentru prima oară în mult, mult, mult timp am avut chef the învăţat. Da, chiar era să mă apuc serios şi pe bune, aşa cum nu s-a mai întâmplat de anul trecut, doar că ironia sorţii face că mi-a trecut înainte să încep, aşa că în timp ce scriam eseul la română tot sictirită eram. (era să zic că eseul la română tot sictirit e, dar el săracu mi-a ieşit relativ bine).

Poate şi mai important e totuşi că am redescoperit ceaiul negru cu lapte. Chiar îmi era dor de culoarea aia puţin mai roşiatică decât a cafelei cu lapte (da, şi portocale şi cafea şi ceai), iar limbii mele i-a fost şi ei dor să fie arsă. Pentru că e o tradiţie. O dată la 3 căni de ceai negru mă ard. De fapt e greşit spus tradiţie, e un blestem. Clar cineva a zis ceva gen: şi când a treia cană va fi plină, cupa răbdării va fi goală iar tu te vei arde. Doar că mai criptic şi poetic. Aşa cum nu îmi iese mie acum sub nicio formă. Ar fi trebuit măcar să întortochiez topica.

În altă ordine de idei am aflat şi pentru ce e rotundul ăla mare de lemn (cică scenuţa) din mijlocul Parcului Catedralei, pentru că azi dis-de-dimineaţă (da, era 7) în mijlocul lui era un Moş Crăciun mare şi luminat ciudat. Când au stins luminile am constantat că sacul e auriu şi că moşul e gol pe dinăntru. E doar schele cu lumini. Heart-breaking experience. Şi tot mergând pe stradă am ajuns la concluzia că oamenii cu pantaloni cu imprimeu de leopard ar trebui arestaţi pentru poluare vizuală şi premiaţi pentru că sunt motiv perfect pentru distracţia celor din jur. Da, ştiu că sunt subiectivă, dar credeţi-mă, tipa aia numai sănătoasă nu era.

Exemplu perfect de post fără substanţă. Pentru că pot, de-aia.