3 Great Things About 2008 (because Lala demanded it)

Ok, so this is going to be brief -as in between two meetings sort of brief.

1) Deciziile pe care le-am luat anul ăsta. Oare pot spune asta? Guess so.
2) Cât de mult am crescut şi cât de multe am realizat.
3) The people of 2008. Definitely.

'still...pretty good year' :D

Crossroads. Endings. Beginnings. Spinning Circles

Salutare, celor pe care i-am dezamăgit. Salutare, celor care m-au dezamăgit. Salutare celor prin care m-am dezamăgit singură. Salutare, celor care s-au autodezamăgit prin mine. Salutare, prieteni vechi. Salutare, prieteni noi. Salutare, celor care vor fi mereu acolo sau aici sau oriunde. Salutare, celor care nu au fost acolo sau aici sau oriunde niciodată. Salutare, celor care s-au pierdut sau se vor pierde pe drum. Salutare, iluzii şi vise. Salutare, cafea. Salutare, lumânări parfumate. Salutare, perspectiva mea. Salutare, cuvântule aiurea 'salutare'. Salutare, eu din 2009. Salutare, tot ce am învăţat. Salutare, lecţii pe care nici nu le-am citit. Pa, 2008.

Am început să scriu liste şi să îmi placă să scriu liste pentru că mi-am dat seama ca e mult mai uşor aşa. Am învăţat că dacă vrei, te poţi uita doar înainte şi că ochelarii de cal nu sunt confecţionaţi de nimeni altcineva decât de tine. Am aflat că e mai uşor să vorbeşti la persoana I folosind persoana aII-a şi că oamenii se sperie de tine uneori, pentru că uneori le aminteşti de ei înşişi. Oare cu persoana aIII-a combinată cu a II-a ce se face?

Acum ştiu că se poate să fii secat(ă) de lacrimi şi că cele mai minunate lucruri vin atunci când încetezi să tânjeşti după ele cu atâta disperare sau chiar în momentul în care încetezi să le mai vrei. Ştiu de asemenea că totul depinde de mine.

Scriam la începutul anului că am de gând să ma pun pe primul loc. Check. S-ar putea să fi fost de multe ori egoistă, dar am avut nevoie să fiu egoistă. Am avut nevoie de ochelarii mei de cal. Acum ştiu că o să sper mereu, că o să cred de multe ori că e ceva bun acolo unde lumea nu vede că ar fi, fiindcă altfel nu sunt eu. Nu o să îmi meargă întotdeauna, dar scopul nu e să îmi meargă mie. Pentru că la sfârşit nu îi pasă nimănui de ai evitat, ci de lucrurile prin care sau peste care ai trecut. Am ajuns iar la persoana aII-a.

Am încercat oare suficient de mult? Nu, mereu acelaşi 'se putea mai bine', mereu a existat posibilitatea să îmi pese mai mult sau mai puţin. Sper însă să îmi aduc mereu aminte că e inutil să regreţi. Sunt încă aici, mă agăţ în continuare şi îmi dau drumul în gol. Îmi îngrop lumea în zăpadă şi zăpada mă face iar fericită. Zăpada mă face mereu fericită. Şi totuşi am învăţat că nu există mereu şi uneori am nevoie să existe, iar alteori nu. Dar lucrurile se schimbă. Şi oamenii se schimbă uneori, doar că nu o fac cu adevărat atunci când o fac de dragul altor oameni sau altor lucruri. Oamenii se schimbă doar pentru ei şi doar în interiorul lor.

Ştiu să zâmbesc şi sper să nu uit. Ştiu să am rabdare, dar uneori uit. Strâng din dinţi uneori. La un moment dat, o să mă pot uita în ochii tăi, sau ai tăi, sau chiar ai tăi, spunând 'am încredere în tine'. Să te aştepţi să izbucnesc din când în când fiindcă o să fac asta, chiar dacă anul trecut îmi propuneam 'să nu mă mai enervez aşa repede'.

Câteodată mă voi închide în mine, câteodată voi simţi că se mi prăbuşeşte lumea, câteodată o să fiu dramatică, câteodată nepăsătoare. Dar îmi revin întotdeauna. Sunt echilibrată, deşi se întâmplă să mă îndoiesc şi eu însămi de asta. Probabil echilibrul meu nu trebuie simbolizat printr-o balanţă. O să zâmbesc acum, iar apoi o să fiu tristă şi o să zâmbesc din nou.

Voi trece peste, aşa cum am făcut şi până acum; atâta timp cât o să îmi mai curgă sânge prin vene, atâta timp cât o să mai am mâini, dinţi, picioare cu care să mă agăţ, o să mă agăţ -de oameni, de poveşti, de muzică, de ceaşca de cafea cu starbucks care îmi ştie toate secretele şi care mi le fură fără să îmi dau seama în fiecare dimineaţă.

Pentru că o să mă am pe mine. And a bunch of wonderful people. Hello, friends. You know who you are.

Aşa că 2009 o să fie un an extraordinar.

368 days and 64 posts later...

Am scris puţin se pare, dar am scris un an. Cât de multe s-au schimbat în anul ăsta căruia voiam să îi spun nenorocit, însă m-am gândit să nu fiu totuşi aşa emo fiindcă până la urmă nu am de ce. Kind of. În orice caz am observat că toată lumea zice că s-au schimbat multe şi tot ce am făcut eu e să o mai zic încă o dată, doar că tura asta nu mă deranjează lipsa mea de originalitate.

Acestea fiind spuse, nu mai scriu pentru că merită şi blogul Ajunul lui. Tot ce vreau să le urez tuturor celor care citesc e un Crăciun exact aşa cum speră ei să fie!

Just a quick glimpse, right? :))

Christmas Haze

Atât de mulţi oameni supăraţi, atât de mulţi care se ceartă cu părinţii, atât de mulţi care nu au timp, atât de mulţi cărora nu le convine că nu e zăpadă, că plouă, că nu au prieteni, că Moş Crăciunul din parc e gol şi are ochi siniştri, că e prea frig, că e prea cald, că nu au chef, că nimeni nu are chef, că e prea mult, că nu au timp, atât de mulţi oameni stresaţi, atâta sictir, atât de multe comentarii, atât de puţini veseli şi entuziasmaţi!

Nu spun că eu aş fi mama fericirii, dar parcă totuşi prea mulţi au colţurile gurii îndreptate înspre pământ, prea mulţi pitici ies acum din creierele tuturor, prea multe lucruri rele se întâmplă acum. Nu o să ţin veşnicul speech despre cum atragi ceea ce simţi şi ai ce gândeşti, îl rezerv pentru alt post, altă zi. Aş vrea doar ca unii să îşi amintească de Crăciun, de faptul că e 19 decembrie, de lumina de pe faţa celor dragi când primesc cadoul pentru care ai alergat tu prin ploaie şi din cauza căruia nu ţi-ai băut cafeaua. Aş vrea ca unii să uite că îi enervează o anumită persoană şi să zâmbească, să uite că e criză financiară şi că sunt supăraţi pe nu ştiu cine, care acum nu ştiu cât timp nu ştiu ce a făcut. Sigur viaţa ta nu e aşa naşpa.

haze noun [singular, uncountable]

1 smoke, dust, or mist in the air which is difficult to see through
2 the feeling of being very confused and unable to think clearly

Longmanul dă ca exemplu 'drunken haze'. Da, e o ameţeală generală. Ameţeala dinainte de sărbători. Pentru că dacă am gândi clar ar fi altfel.

În altă ordine de idei vreau să salut blogul Lalei care sigur o să fie un blog super care merită citit; vreau să recunosc că Leonardo DiCaprio e talentat şi simpatic dar tot nu o să fiu niciodată moartă după el; şi că nu am plâns ieri din cauză pentru că am simţit prea profund Puccini, ci pentru că mă abţineam să nu tuşesc.

Încă 99, 100 sau câte ies.

La cererea lui Adi. Sau nu cerere, ci provocare.

100. Trebuie să ştiţi că fulgii de pe blogul meu sunt de la Vlad. Am specificat.
101. În momentul ăsta mă uit din când în când afară şi îmi place cum ninge.
102. Nu prea mai sunt supărată pe iarnă.
103. Îmi plac clementinele, portocalele şi uneori mandarinele.
104. Sunt mai superficială decât par.
105. Dar uneori sunt mai profundă decât par.
106. Eu de fapt îmi cam dau seama.
107. De cele mai multe ori sunt extrovertită.
108. Îmi place să port negru şi puteţi interpreta cum vreţi.
109. Am 'revelaţii' cam des.
110. Mă enervez repede.
111. Ştiu ca 111 e palindrom.
112. Îmi place să merg cu maşina.
113. Cred că Dumnezeu e energie.
114. Nu îmi place mirosul de ţigară.
115. Folosesc Gmail.
116. Urăsc orice alt serviciu email.
117. Am un template foarte drăguţ la gmail.
118. Folosesc Firefox.
119. Nu suport Opera sau IE.
120. Am avut o perioadă în care eram obsedată de tot ce era 'celtic' acum vreo 4 ani.
121. Îmi pasă.
122. Dar nu aşa tare.
123. Îmi place să cânt indiferent de cum sună.
124. Mă entuziasmez repede.
125. Apoi îmi trece.
126. Complic lucrurile.
127. Îmi place Crăciunul.
128. Aud tot.
129. Ascult ce vreau.
130. Adi vrea să termin mai repede lista asta.
131. Tocmai am descoperit că mă pot uita la aia care patinează la Gepex.
132. Eu o să cad de multe ori.
133. Pot să tac. Serios.
134. Aseară am aflat că e îngrozitor să dansezi în bocanci.
135. La un moment dat faceam multe poze şi eram pasionată de fotografie.
136. Folosesc Yahoo Widgets.
137. Nu am decât o iconiţă pe desktop care stă ascunsă sub wordcounter.
138. Îmi place deviantartul.
139. Îmi place Bacăul. Da!
140. M-am săturat dar nu spun.
141. Şi 141 e palindrom.
142. Nu mai ninge, dar e zăpadă.
143. Data de pe desktopul meu e în germană (nu aia de la calculator, aia de la widgets).
144. Îmi fac ghiozdanul dimineaţa din clasa I mijlocul semestrului I.
145. Îmi place să port tocuri.
146. Mă simt mai bine în haine elegante.
147. Mi-e poftă de îngheţată iarna când mă doare gâtul.
148. Am un penar verde.
149. Am o mulţime de citate şi fel de fel de lucruri scrise pe el cu marker negru.
150. Unul din citate e scris de Adi.
151. Vezi, Adi, ce important eşti tu?
152. Am tendinţa să nu vreau să joc diverse.
153. Nu beau cafea după 4.
154. Ştiu să fac frulada.
155. Lista asta merge mult mai greu decât mă aşteptam.
156. Poate pentru că fac multe alte lucruri în paralel.
157. Chiar am probleme cu lista asta.
158. Sunt nehotărâtă? Hm...cumva.
159. Mi-e somn des dar nu îmi place să dorm.
160. Nu desenez.
161. Nu am melodie preferata, film preferat, etc.
162. În ciuda lui 108 nu mă îmbrac doar în negru.
163. Mă îmbrac în negru mai rar decât crezi.
164. Îmi place ideea de apartament cu două etaje.
165. Urăsc lifturile.
166. Nu mă urc niciodată singură în lift. Urc sau cobor pe scări.
167. Nu înţeleg de ce mi-am făcut cont pe twitter-
168. Rar îmi place cum ies în poze.
169. Nu am răbdare.
170. Mă apuc de multe.
171. Mie îmi convine că sunt încăpăţânată.
172. Îmi place guma.
173. Uit.
174. Îmi place în cafenele.
175. Îmi place suprarealismul.
176. Am fost în Starbucks.
177. Am senzaţia că lista asta nu se mai termină.
178. Am mâinile reci mai mereu.
179. Mi s-a spus de multe ori de la ce. Nu am nevoie să mi se spună asta.
180.Îmi plac asocierile ciudate.
181. Mereu rămân fară bani pe telefon.
182. Sunt Orange all the way.
183. Am un Nokia 6300 pe care îl cheamă Frigonel.
184. Prea multă miere provoacă greaţă.
185. Nu îmi place mirosul de animale.
186. M-am apucat de scris asta la 3.
187. Acum e 5.
188. Plâng la puţine filme, dar plâng calumea.
189. Am un delfin care cântă 'No, no, no, no there's no limit.'
190. De când cu blogul am învăţat foarte bine tastatura românească.
191. Foarte bine e mult spus.
192. 'Nimic nu durează în suflet.'
193. Şi urăsc instabilitatea.
194. Învăţ să o accept.
195. cout<<"ştiu că 195 nu e palindrom"<
196. Încă nu ştiu ce cred despre hi5.
197. Nu am nicio dorinţă să mă vopsesc.
198. Mă spăl pe cap o dată la două zile.
199. Defapt cu ăsta sunt încă 100.

There. I did it.

99

Nu, nu m-a taguit nimeni, dar mi-a plăcut ideea care circulă prin blogurile pe care le citesc, aşa că fur. Şi pentru că nu împrumut, ci fur, îmi rezerv dreptul de a face propriile mele reguli de tag-uire(da, ciudată romgleză) după cum am eu chef. Aşadar, cei 5 vor putea trimite la alţi 5 ş.a.m.d.

01. Nu ştiu dacă o să rezist până la 99.
02. Am probleme de la 2.
03. Am un laptop pe care îl cheamă Ghiţă-Negru.
04. Ghiţă e foarte special pentru mine.
05. În fiecare dimineaţă cana pe care scrie Starbucks conţine 1/4 lapte, 3/4 cafea şi două pastile de zaharină.
06. Îmi place mai mult cafeaua îndulcită zaharină.
07. Vorbesc mult.
08. Vorbesc mult în engleză.
09. Până acum vreo doi ani spuneam doar 'pe engleză'.
10. Cică sunt impulsivă.
11. Cică sunt încăpăţânată.
12. Îmi place literatura modernă.
13. Îmi place să scriu.
14. Rar îmi place ce scriu.
15. Îmi doresc soşete verzi.
16. Îmi plac oameni care se remarcă în mulţime.
17. E cu un singur i fiindcă nu toţi îmi plac.
18. Îmi place Tori Amos.
20. Tori e ceva mai profund decât muzica favorită.
21. Nu mă aştept să înteleagă mulţi.
22. Sunt drăguţă cu oamenii.
23. Uneori sunt prea drăguţă cu oamenii.
24. Alteori nu sunt.
25. Constat că propoziţiile nu sunt aranjate cum trebuie.
26. Nu cred că mulţi ştiu cu adevărat cine sunt.
27. Pentru că sunt altcineva în funcţie de mediu şi de oameni.
28. Lucurile mărunte pot fi în antiteză.
29. Dar am nişte principii clare şi permanente.
30. Nu sunt mereu veselă.
31. Mă pot preface cu uşurinţă.
32. Nu mă cred proastă.
33. Sunt conştientă că uneori nu sunt modestă.
34. Sunt conştientă deci încerc să nu exagerez.
35. Unii o să zică 'ba eşti modestă', you go back to 27.
36. Nu am ajuns nici la jumate.
37. Sunt sigură că o să îmi vina idei mult mai bune după ce termin de scris toate astea.
38. Mă întreb cine o să citească până la sfârşit.
39. Blogul meu are aproape un an.
40. Pentru mine asta e formă de exprimare.
41. Şi mi se pare interesant să citesc ce scriam acum un 1 an, deşi pentru alţii s-ar putea să nu aibă prea mult sens.
42. Uneori mi-e frică de oameni.
43. Alteori îi iubesc.
44. Uneori mă ascund.
45. Mă uit la seriale.
46. Nu îmi plac orice fel de filme.
47. Nu îmi pot încadra gusturile în genuri.
48. Nu pentru că aş fii foarte open-minded, dar pur şi simplu nu pot.
49. Cred că toată lumea minte.
50. Mi s-a reproşat că sunt snoabă din punct de vedere al gusturilor.
51. Eu zic că am învăţat să accept mult mai multe.
52. Am momente când lucruri mărunte mă pot face fericită.
53. Aş vrea să am mai des momente dinastea.
54. Sunt obsedată de mirosuri.
55. Am poster mare cu 'The Wall' la mine în cameră.
56. Greşesc (câteodată).
57. Am fost 3 săptămâni în America.
58. Da, o scriu fiindcă m-a influenţat.
59. 2008 a fost un an, well, nu tocmai extraordinar.
60. Nu îmi place deloc lista asta.
61. Speram că o să fiu mai profundă.
62. Aşa cum o să fie Nadina.
63. Pot vedea prin oameni, în funcţie de grad de interes.
64. Asta a sunat arogant.
65. Am pitici pe creier.
66. Piticii mei sunt prea ciudaţi şi prea cretini ca să ştie toată lumea de ei.
67. Vreau să fac facultatea în afară.
68. Şi totuşi nu vreau să locuiesc în afara ţării după.
69. Dar asta s-ar putea să rezistenţa la schimbare şi nu patriotism.
70. De cele mai multe ori am încredere în mine.
71. I have a real fake smile.
72. Îmi place last.fm.
73. Mi-e dor să îmi citesc reviste gen re:publik sau sunete.
74. Ascult multă muzică.
75. Câteodată fac cadouri geniale.
76. Nu am fost niciodată alergică la nimic.
77. Îmi plac puţine animale.
78. Am în cap ideea că îmi stă mult mai bine cu argint decât cu aur, aşa că nu prea port aur.
79. I thrive on creativity. Mine and others'.
80. În fiecare dimineaţă mă trezeşte combina care începe să cânte ceva de pe un rewritable mic.
81. Trebuie să îmi schimb prima melodie de pe cd din când în când fiindcă mă obişnuiesc cu ea şi nu mă mai trezeşte.
82. Îmi doresc să dorm până termin de dormit.
83. Nu îmi place vara sau căldura deloc, deloc, deloc, deloc.
84. Mi s-a spus că sunt 'outrageous'.
85. Tocmai am şters ce vroiam să scriu aici.
86. Am vorbit cu multi despre 'voiam' şi 'vroiam' şi nu am ajuns la nicio concluzie.
87. Mi se întamplă foarte rar să mă blochez.
88. Sigur am uitat câteva diacritice.
89. Nu sunt tocmai cea mai organizată persoană de pe planetă.
90. Improvizez.
91. Da, din când în când citez din ceva (deobicei muzică).
92. Uneori am stări ciudate când aproape tot ce spune o persoană mă duce cu gândul la o melodie.
93. Ascult muzică bună, mă uit la filme bune, citesc cărţi bune. Serios. (vezi 50)
94. Îmi place părul meu când scoate un sunet frumos la pieptănat şi când nu cade.
95. Ştiu că mai am multe de învăţat (referitor la 93 şi în general).
96. Nu mă pricep la flori.
97. Nu prea m-am blocat făcând lista asta. Sau am depăşit uşor.
98. Puteam să fac o listă mult mai bună şi mai originală.
99. Pot să scriu 99 de lucruri despre mine şi chiar ar mai fi.

So, I tag: Nadina, Adi, Vlad, Horea and Mara.

Do you have mărunţi?

Şi chiar ştiam că se spune change.

Anyway, news of the day: azi pentru prima oară în mult, mult, mult timp am avut chef the învăţat. Da, chiar era să mă apuc serios şi pe bune, aşa cum nu s-a mai întâmplat de anul trecut, doar că ironia sorţii face că mi-a trecut înainte să încep, aşa că în timp ce scriam eseul la română tot sictirită eram. (era să zic că eseul la română tot sictirit e, dar el săracu mi-a ieşit relativ bine).

Poate şi mai important e totuşi că am redescoperit ceaiul negru cu lapte. Chiar îmi era dor de culoarea aia puţin mai roşiatică decât a cafelei cu lapte (da, şi portocale şi cafea şi ceai), iar limbii mele i-a fost şi ei dor să fie arsă. Pentru că e o tradiţie. O dată la 3 căni de ceai negru mă ard. De fapt e greşit spus tradiţie, e un blestem. Clar cineva a zis ceva gen: şi când a treia cană va fi plină, cupa răbdării va fi goală iar tu te vei arde. Doar că mai criptic şi poetic. Aşa cum nu îmi iese mie acum sub nicio formă. Ar fi trebuit măcar să întortochiez topica.

În altă ordine de idei am aflat şi pentru ce e rotundul ăla mare de lemn (cică scenuţa) din mijlocul Parcului Catedralei, pentru că azi dis-de-dimineaţă (da, era 7) în mijlocul lui era un Moş Crăciun mare şi luminat ciudat. Când au stins luminile am constantat că sacul e auriu şi că moşul e gol pe dinăntru. E doar schele cu lumini. Heart-breaking experience. Şi tot mergând pe stradă am ajuns la concluzia că oamenii cu pantaloni cu imprimeu de leopard ar trebui arestaţi pentru poluare vizuală şi premiaţi pentru că sunt motiv perfect pentru distracţia celor din jur. Da, ştiu că sunt subiectivă, dar credeţi-mă, tipa aia numai sănătoasă nu era.

Exemplu perfect de post fără substanţă. Pentru că pot, de-aia.

Drunk with sleep

Chiar dacă nu sunt 100% convinsă de sens. Pentru că, în definitiv, ca să fii drunk trebuie să cosumi mult alcool, în cazul ăsta somn, dar mie îmi place să cred că se referă şi la starea aia pe care o ai când nu stii ce e cu tine de oboseală. Adică la starea pe care o aveam azi când era să (sau am? -totuşi sper să nu fi) adorm(it) la ora de română. Chiar şi după o cafea încă mi-e somn. Şi nu m-am culcat foarte târziu. Serios.

Acum cel mai mult şi cel mai mult vreau o dimineaţă luuungă sub o pătură groasă, care să fie potrivit de mare şi potrivit de pufoasă. Să fie salteaua comodă şi pernele aşezate în poziţia aia pe care o găseşti de vreo 2 ori pe an, care presupune un mod unic al capului de a sta puţin mai sus decât restul corpului pe o suprafaţă moale, care în momentul ăla e oricum definiţia cuvântului moale. Da. Dar mâine am info. Poimâine am info (cu o oră mai târziu ce e drept, dar ora aia oricum nu mă ajută prea mult), iar vineri muzică. Dimineaţa mea lungă trebuie să aştepte deci până sâmbătă, când, dacă stau bine şi mă gândesc, o să trebuiască să mă trezesc la 8. Duminică la fel. Nu. Vreau o dimineaţă lungă şi asta nu poate aştepta până pe 20 decembrie. Vai cât de repede trece decembrie.

Şi totuşi cum Dumnezeu să te gândeşti că ţi-e prea somn să ai glezne şi să cazi?

Portocale cu lapte

Nu. Sunt puţini care ar încerca.

Oraşul e plin de fericire artificială. Oricât ar încerca ei cu luminiţele şi brăduţii lor, oamenii tot simt că lipseşte ceva ce nu poate fi obţinut prin curent electric şi simţ estetic(discutabil!). Pentru că mirosul de brad oricum nu prea contează la 10 grade. Pentru că unii oricum simt că e prea devreme. Pentru că iarna mă aşteaptă să fiu fericită. (da, sunt centrul universului, vreo problemă?)

Azi însă, uitându-mă pe geam, am simţit că dacă aş gusta din lume ar avea gust de portocală. La mine în cameră miroase a portocală. Mi-am luat tic-tac de portocale şi mi-am dat seama că nu am şosete verzi, aşa cum vede lumea ochii mei când mi se spune "nu sunt albaştri, sunt verziui...gri; nu sunt albaştri". Ba da, ochii mei ar fi albaştri dacă nu ar fi soare. Ar fi albaştri dacă ar fi mereu dimineaţă.

Mă schimb şi rămân aceeaşi. Şi mă sperii de mine şi apoi mă bucur de mine. Şi cad şi mă ridic. Şi mă plouă şi îmi place. Şi mi-e frig şi simt, doar că nu simt ce şi cum se aşteaptă cei din jur să simt. Sunt mai greu de impresionat, dar la fel de uşor. Nu simt ce vor alţii să simt. Pentru că sunt eu. Şi dacă ai ajuns cu cititul pană aici şi te intrebi unde e laptele, e în cafea. Laptele e mereu în cafea aşa cum mirosul de brad e în brad şi aşa cum lipsa de sens e în ce scriu eu aici. Dar poate unii înţeleg. Sau nu.

Da, Adi, suntem drama queens, dar oare ar mai avea un farmec dacă nu am fi? Ar mai avea vreun farmec ceva dacă ne-am schimba când trebuie şi cum trebuie?

Meanwhile I jump, from one state of mind to another, from one day to another, from one me to another, because things always change. Rarely the way we want them to.

Raise of hands those of you who understand. Exactly, Mr/Miss X, there is nothing to understand.

Căţeluşii şi oglinzile

O să fie un post scurt, vă avertizez. Deşi voi o să aveţi clar tot textul în faţă şi deci avertismentul nu îşi are rostul. Am scris două rânduri degeaba. Acum sunt mai împlinită cu două rânduri.

Oricum... cică era odată o casă cu o mie de oglinzi şi un căţeluş vesel şi plin de viaţă auzise el nu ştiu de pe unde tot felul de păreri: ba că e extraordinar acolo, ba că e aiurea tare, ba că aşa şi pe dincolo. Căţeluşul nostru fiind însă căţel respectabil se hotărî să vadă cu ochii lui ce e acolo, aşa că într-o zi cu soare ajunse şi el în zonă. Zâmbitor îşi vârî capul pe uşă şi înăuntru văzu o mie de căţei la fel de zâmbitori. Prinzând curaj, începu să dea fericit din coadă. Ceilalţi erau la fel de încântaţi. Formidabil loc!

Peste ceva timp, un alt căţel(uş), tura asta posomorât şi vai de capul lui, era la fel de bombardat de păreri contradictorii şi fiind şi el respectabil, decise să cerceteze la faţa locului. Vârî aşadar capul pe uşă încruntat şi prost dispus (emo, dacă vreţi), iar înăntru vai! o mie de căţei supăraţi. Se încruntă mai tare, iar ceilalţi îi urmară exemplul. Îngrozitor loc!

O, a ieşit mai lung decât mă aşteptam. Yes, it might be easy to argue, but still - it has a point. Am zis.

Şi nu, mă, nu e a mea.

A few changes

Aşa ca de 1 decembrie. Adevărul e că era momentul. Acum ar fi cazul să mă duc la învăţat.

Eternal Sunshine Of The Spotless Mind

Şi ăsta o să fie un 'because-post'. Aşadar, Eternal Sunshine of the Spotless Mind merită văzut pentru că:

*Jim Carrey poate fi şi serios
*Kate Winslet e genială
*măcar o dată în viaţă îţi trece prin minte 'mai bine nu s-ar fi întâmplat asta'
*măcar o dată în viaţă îţi doreşti să uiţi tot legat de o persoană sau o etapă a vieţii tale
*oricât de surprinzător o să ţi se pară pe parcurs la sfârşit oricum o să fie şi mai extraordinar
*e altceva (adresându-mă unei persoane: da, ştiu, sunt aşa comunistă)
*pe lângă Kate şi Jim, mai sunt şi Kristen Dunst şi Elijah Wood
*da, şi mie mi s-a părut ciudată asociarea dintre actori şi totuşi merită văzut
*imdb, among other things, says: 'A comedy for anyone with a past they'd rather forget.'

How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd.

Vine, vine, vine ...decembrie

Yey! Or not.

Oficial se termină toamna. Abia acum era momentul să se înceapă împodobirea oraşului cu luminiţe, nu cu o săptămână (sau două?)în urmă. Mi-am promis acum vreo 10-11 luni că o să fac bilanţul anului ăstuia şi în mintea mea am început deja, doar că mă gândesc că mai sunt totuşi 31, 5 zile (well what do you know, I can count!) care nu înseamnă chiar atât de puţin. O să îmi fac iar listă Bridget-Jones style în ianuarie, de asta sunt sigură. O să ningă când o să vreau eu (suntem pe cale să ne împăcăm, mă lasă pe mine să hotărăsc momentul întâlnirii). O să fie mult cozonac. O să alerg după cadouri, pe care o să le las iar pe ultimul moment. Ah, da, şi o să miroase a brad în casă.

Ce e ciudat însă e că scriu toate lucrurile astea fără să simt ceva anume, fără să îmi dau seama dacă sunt entuziasmată sau nu, fără să ştiu dacă vreau să se întâmple decembrie. Pur şi simplu telefonul nu o să mai zică 'hellooooo. knock, knock! who's there? me. I kill you. silence! I kill you. stop touching me! silence. I kill yooou' (da, chiar nu am dat importanţă punctuaţiei aici), ci probabil o să cante 'it's Christmas Eve bells will ring etc' (nu că nu l-aş şti, dar parcă nu îmi vine să dedic atâta spaţiu; prima reproducere a fost de atmonsferă) sau 'Jingle Bombs' ca să menţin mood-ul Dunham. Voi intra în starea 'de colinde', de 'ce frumos e bradul' şi de 'ce fericire pe capul nostru!' pentru că sunt până la urmă o persoană veselă şi căreia îi plac lucrurile vesele. Totuşi zău că nu îmi dau seama ce simt legat de toate astea acum. I'll just go with the flow.

Tot ce îmi doresc e să treacă tezele (şi să trec eu cu bine prin ele, sau peste ele, sau anyway să fie bine), să vină vacanţa şi să se aranjeze totul de la sine. Is that so much to ask for? Da, retorică.

Fake revelations, contrasts & co.

Strange, strange last couple of days. Am o durere de cap minunată care mă ţine de cateva zile (keeps going on and off) şi care îmi provoacă o stare de spirit la fel de minunată. Am obosit. Nu mai vreau nimic altceva decât o pauză. Şi totuşi: strange, strange last couple of days.

It's happening

Joacă mai dur decât mă aşteptam -iarna. A fost aproape să nu mă lase să ajung uscată acasă, dar am avut aşi în mânecă şi am reuşit să o înving. Lucrul care m-a surprins s-a întâmplat însă după ce pericolul atingerii a dispărut, după ce începusem să mă simt în siguranţă, după ce o puteam privi fără ca ea să mă poată "afecta" fizic.

Stăteam la geam şi am vrut să îi admir efortul de a mă impresiona (da, admir, mă îmbunase un pic) în toată măiestria lui, aşa că am tras sigură pe mine de jaluzele, încercând să le ridic. Jaluzele în schimb nu au fost pregătite de atâta hotărâre, s-au dezlipit şi mi-au explicat cum stau lucrurile cu gravitaţia aşa cum un măr i-a explicat la un moment dat lui Newton. După ce mi-a trecut puţin importanţa de sine şi durerea din vârful capului, am decis că nu pot sta fară jaluzele. Am avut mereu fixul că cineva se uită pe geam aşa cum mă uitam eu pe la 6 ani la baba din blocul de vis-a-vis cum se chinuia să amestece în oala (dar serios că era cât un lighean) cu dulceaţă. În orice caz, nu pot fără nimic la geam: încep să mă mişc doar sub nivelul pervazului, să ţin laptopul cu spatele la geam (că doar nu o să las cine ştie ce vecin să vadă ce scriu eu pe mess -şi ce ochi buni ar trebui să aiba vecinul ăla!) şi fel de fel de lucuri de om speriat de bombe.

Am căutat de zor "Picătura" prin casă şi aşa cum era normal nu am găsit. Defapt nu am găsit nimic care să fie în stare să lipească plasticul de termopan şi am fost dezamăgita chiar şi de scotch-ul (nu ăla de băut) care până atunci mi-a fost prieten bun. Inevitabil a trebuit să ies din casă în iarnă şi să caut ceva de lipit jaluzele. DAR e sâmbătă şi atunci era 1 p.m. :D => nimic. Nici măcar în piaţă. Ba chiar am dat peste cateva tarabe care "au avut", dar acum nu au decât lipici dinăla pentru hârtie. Dedeman închis. Magazinele din jur inchise sau fără aşa ceva.

30 minute cu ea din cauza ei. Acum am hainele ude şi stau făra jaluzele pe sub nivelul pervazului şi cu laptopul cu fudu' la vecinu'. Dar imi place cum ninge şi ştiu că e prea cald să rămână ceva în urma primei bătălii. Iar acum fulgii sunt mai mici. O să îmi fac un ceai de afine cu aromă de rom.

Bells For Her, Constancy and Elderberry Tea

Ieri a fost soare şi clopotele catedralei au repetat colinde. Azi a fost doar soare. Blogger mi se afişează prea mare şi e ciudat. Iar ăsta a fost soi de prolog.

Mi se pare că toamna asta a trecut prea uşor şi mai ales că pleacă exact când m-am obişnuit cu ea. Până acum era cel mai lung anotimp. Era perioada aia care nu putea fi început fiindcă era în mod clar sfârşit şi care parcă avea de gând să devină singura stare de spirit. Acum a durat prea puţin. Acum mi-a plăcut. Toate lucrurile frumoase durează prea puţin şi doar despre ele scriu (scriu nu e neapărat la propriu) cu nostalgie când nu sunt încă terminate, consumate, dar se aproprie de final. O să vină prima ninsoare şi lumea o să se bucure. În mod normal m-aş bucura şi eu, dar m-am certat urât de tot cu iarna. Serios. Nu m-am mai certat cu nimeni (şi simt nevoia să adaug 'sau cu nimic') aşa de urât niciodată. E vina ei şi ştie asta deci o să trimita primii fulgi într-un moment în care o să fiu predispusă la emoţii puternice. O să facă din Crăciun şi Revelion momente frumoase şi probabil o să îmi facă multe surprize. Îmi va cere în felul ei iertare. Iar eu o sa beau din ceaiul ăla de afine cu aromă de rom, o să mă uit pe geam la ea şi probabil că pana la urmă o voi ierta. Sau nu.

Aş fi vrut să nu plece toamna. Aş fi vrut ca anumite lucruri să fie constante. Aş fi vrut să fi scris de la început cu diacritice.

Loud and Close

Oare de ce nu pot înţelege că o mâncare care e făcută să fie servită caldă nu poate fi bună rece oricât de genială ar fi ea defapt? Orezul cantorez a stat în frgider de aseară, iar eu am încercat jumatate de bol să îmi placă, dar nu am reuşit. Dacă aş avea un panou mare cu 'rules to living based on experience', primul punct ar fi 'mancarea-care-ar-trebui-să-fie-caldă nu e buna rece' şi cred că prin asta aş rezuma următoarele 10 reguli. Pe care e posibil să nu mai simt nevoia sa le scriu. Doar ca eu nu învăt niciodată, aşa că probabil tura viitoare o să încerc tot bolul. Sau 3/4.

Împreună cu orezul cantorez şi cu lipsa de cafea din dimineaţa asta am terminat şi Extremely Loud & Incredibly Close (courtesy or Mara, yet again) de Jonathan Safran Foer pe care am citit-o aproximativ pe nerăsuflate şi care m-a lasat în mod generos să mă ascund în ea vreo 4-5 zile. Deşi mă aşteptam să mă facă să plang (poate din cauza review-urilor), nu a reuşit. Zic 'reuşit' nu pentru că nu a fost suficient de bună; zic 'reuşit' pentru că în astea 4-5 zile mi-aş fi dorit să mă facă să plang. Dar cartea a mers la mine mai departe de atat. A ajuns cu o unitate mai adânc decât cărţile sau filmele care mă fac să plâng. Dar asta e subiectiv. Aşa cum citeam pe un blog aseară (aş putea să îl găsesc pe undeva prin history, dar momentan nu am nevoie să îl găsesc), nu e uşor să vorbeşti despre cărţile care ţi-au plăcut foarte mult. Am înţeles că Foer mai are 'Everything Is Illuminated' doar ca e destul de greu de găsit în România varianta originală(ca orice variantă originală dealtfel). Şi da, sunt traduceri la ambele, dar am senzaţia că o altă limbă ar strica totul.

And wish of the day: enjoy your food while it's still warm :)

Uuuuuuuuuh, what does this button do?

De ceva vreme mi se pare că încerc butoane, aşa, aiurea. Nu sunt neapărat doar dinalea roşii şi mari, dar sunt butoane despre care nu stiu prea multe lucruri. Nu zic că ar fi ceva rău în asta -în definitiv a trăi înseamnă şi a risca şi a încerca lucruri noi- dar mi-e dor să mă simt acasa, să simt că am mai trecut pe acolo, să simt că am mai făcut asta şi că ştiu exact ce o să urmeze. Unii asta îşi doresc -să fie totul palpitant şi nou. Până la urmă asta îmi doresc şi eu. Doar că vreau să fie şi trivial şi plictisitor.

Bănuiesc că asta e doar o fază a perioadei de tranziţie. O să fie totul bine pentru că e mult mai frumos acum şi sunt mai fericită. Dar la naiba, oamenilor le place trecutul (sau sunt doar eu?), fie că el e sau nu mai fericit/interesant/important decât viitorul.

Acum cei care mă cunosc o să îşi imagineze că mă refer la lucruri evidente. Nope. Mă refer la stări, la sentimente şi nu la mediu (deşi şi ăsta e nou). It's all about what's going on inside. Niciodată nu scriu lucruri evidente pe blog. Cred că de asta scriu aşa puţin.

Orasul lui Bacovia si ploaia

Da, nu am mai scris. Nu, nu am fost asa ocupata. Pur si simplu am luat o pauza de... hai sa ii zicem adaptare. Scriam mai demult ca vreau sa fie frig si nu numai ca s-a facut frig, s-a facut mai frig decat ma asteptam sau decat mi-am dorit, insa nu imi permit sa ma plang. E asa cum trebuie sa fie in septembrie. Anul asta a fost asa cum trebuie sa fie.

Partea pe care nu mi-am dorit-o neaparat e sa nu fie aproape deloc soare sau sa ploua asa mult. Insa perioada de carat umbrela in ghiozdan (mai mult degeaba) m-a facut sa realizez ca orasul e mai frumos cand ploua sau cand sunt nori pe cer. Atunci ii vezi zambetul lui adevarat, putin trist, dar atunci si doar atunci vezi orasul pe care soarele il face sa isi stranga ochii pana la lacrimi si sa zambeasca fortat. Orasul lui Bacovia e orasul ploii si a norilor, iar daca pana acum nu mi-a placut ca e micut, fara prea multa istorie si gri, acum am vazut ca e frumos. Griul e o culoare 'adevarata' pentru ca daca albul inseamna bine si negru rau, combinandu-le vezi realitatea.

Si cate lucruri sunt care au vrut initial sa fie spuse aici dar care s-au razgandit sau s-au saturat sa stea la coada...

Ah, Parcul Catedralei (ca asa inteleg ca se cheama) a fost o idee buna si mereu uit ce vreau sa scriu asa ca ajung sa spun propozitii ca cea atenrioara. Sau nu. Ca prima din fraza de la inceputul paragrafului.

E frig

E racoare. Si mai e azi si maine si incepe. Scoala. Liceul. Dupa ce vara asta am trecut de la frica la entuziasm, de la bucurie la tristete, acum ce simt a amortit. Am amortit. Acum stiu ca mai e azi si maine si ii am pe Tori si pe Coldplay pe peretii de langa birou. Acum pot folosi candela cu uleiul care miroase a flori pentru ca e frig. Asa ca miroase a flori. Ploua si imi place ca ploua.

Am amortit in fericire. Si ma simt bine.

Si Tori spune: 'even the rain is sharp like today as you shock me sane'

Little Miss Sunshine

Filmul mi-a adus aminte de American Beauty din punct de vedere al mesajului, doar ca nu e la fel de profund. E o analiza a cliseelor americane, asadar a visului american in diversele lui forme si de aici asemanarea cu celalalt. Doar ca 'Little Miss Sunshine' e 'inocent'.

Atunci cand am vazut descrierea nu am crezut ca o sa imi placa sau ca o sa fie ceva care sa imi atraga in mod deosebit atentia, insa trebuie sa recunosc ca m-a surprins. Defapt banuiesc ca daca nu ar fi trebuit sa il analizez din punct de vedere al cliseelor, probabil l-as fi vazut un pic altfel si as fi pierdut multe. Deci pana la urma concluzia e ca e un film care trebuie vazut in mod constient.

Ca idee de plot, o familie incearca sa isi duca fetita de 6 ani la un concurs de frumusete trecand prin tot felul de peripetii. In afara de mama, tata(care e self-coach), Olive (fetita) si adolescentul revoltat care a despus un juramant de tacere pentru a putea ajunge pilot, la drum pariticipa si bunicul si unchiul (savant gay, a incercat sa se sinucida din cauza unui tip). Mai mult nu cred ca e cazul sa spun.

P.S Sarind putin de la subiect: marti reincepe House!

Because the ability to dream sets you free

Click

...si din cand in cand descopar proiecte de genul asta care imi aduc aminte ce fericit esti cand totul are sens. Si zambesc. Si stiu ca e important ca zambesc.

New Look

In sfarsit. Pentru ca am stat cu cel vechi de la inceputul blogului, asta inseamnand de undeva de prin decembrie anul trecut. Asadar azi mi-am dedicat ziua unui coltisor de net. (ok, not ALL of it; half of it) In orice caz o noua perioada se cerea marcata printr-un nou look.

Si acum urmeaza Virginia Woolf, care merge incredibil de bine cu ceai negru. Si apoi probabil un eseu. Sau doua.

Ah, oare am spus ca vreau sa fie frig? :D

De ce nu vine frigul?

Abia am asteptat septembrie pentru ca in mintea mea toamna e racoare. Toamna ploua si orasul e mai frumos ud. Toamna nu ar trebui sa arate asa. Poate ca intr-adevar astept eu sa se shimbe prea multe deodata, dar azi doua vanzatoare spuneau ca s-au anuntat 30 de grade in noiembrie. Ar fi ingrozitor.

Mi-e asa dor sa imi fie frig, sa imi inghete nasul si sa port haine groase. Yahoo Weather (care nu greseste foarte des -e testat timp de vreo 2 ani) spune de pe desktop ca marti vor fi 24. Pana atunci peste 30.

Da. Asta e un post complet inutil. Si totusi vreau sa vina frigul.

Today was the day...

...of sleeping late and not feeling guilty about it
...of having lunch in PJ's
...of having pizza for lunch
...of black tea being replaced with coffee
...of watching cheap movies on TV
...of remembering such vague things that it makes you wonder whether the memory itself isn't just an illusion
...of listening to Tori
...of not doing anything
...of celebrating crying for no reason
...of looking for clouds
...of chasing down birds
...of needs I never thought I had
...of wishes that I have to live without
...of being afraid of things that'll never happen
...of remembering songs that used to be the soundtrack of everything
...of that sweet taste
...of wanting very badly to stay and leave at the same time
...of contrast
...of never getting bored of replaying memories
...of chewing gum
...of plums
...of being lazy
...of hating the sun
...of being proud and then disappointed of being proud
...of my spinning circles


Today was the day I've been avoiding all summer, but it didn't spare me. Today is not over yet.

Nume

....in Noua Zeelanda.

Daca aveti nevoie de inspiratie: Fish and Chips, Yeah Detroit, Stallion, Twisty Poi, Keenan Got Lucy, Sex Fruit si subiectul articolului -Talula Does The Hula From Hawaii.

Si totusi nu se compara cu al nostru 'Termopan'.

Extraordinara arta a amanarii

Pentru ca e extraordinar cum reusesc. Unii ar trebui sa se chinuie sa se gandeasca constant ca au ceva de facut, ceva care chiar le place, dar care 'trebuie' facut si sa nu faca acel lucru. Si ca sa nu fiu totusi nedreapta, trebuie sa spun ca nu doar planific, ma si apuc ocazional, dar apoi gasesc ceva care nu imi iese si o las balta. Imi lipseste vointa? Eu vreau, chiar vreau.

Dupa cum spuneam, e extraordinar.

Winds of Change

Tocmai am rasfoit un pic blogul si m-am mirat. M-am mirat pentru ca desi nu a trecut mult timp de cand nu am mai scris, in intervalul asta scurt, o fractiune intr-o viata de om, mi-am schimbat total atitudinea referitoare la scris, la libertatea pe care o am atunci cand scriu si la stilul meu (care momentan e in stare de confuzie, I admit that). Looking back, seeing dates, mi se pare ca asa de multe s-au schimbat in mine intr-un timp asa de scurt, incat nici nu imi vine sa cred. Poate personalitatea nu mi-am schimbat-o, si stiu sigur ca nimeni dintre cei apropiati nu a vazut si nu vede schimbarea asta, dar am o perpectiva asa diferita de cea de, sa zicem, acum o luna. Si nu s-a terminat. Da, am trecut peste inceput si poate am mers putin mai departe de el, dar mai e mult pana o sa se termine in intregime procesul asta. Si defapt, o incheiere nu cred ca exista -besides death, of course. Dar am gresit spunand proces; e mai degraba vorba de o serie de etape. Prin ce trec acum e inceputul primei si celei mai bruste. I guess.

In orice caz, pe langa toate, am inteles -mai bine ca niciodata- ca nu o sa pot fi niciodata libera in ceea ce scriu pe blogul asta, pentru ca nu scriu doar pentru mine. E public. Scriu pentru toti. Asadar nu am cum sa dezvalui totul (si la drept vorbind nici prietenilor nu le pot dezvalui totul), nu am cum sa fiu sincera, sa scriu ce as scrie intr-un jurnal privat. Aici e public, e, sper, ce 'are voie' sa se vada.

Also, tot uitandu-ma prin blog, am vazut ca la un moment dat o serie de post-uri au aparut ca urmare a intalniri(lor) cu o persoana de care nu am scris nimic. And it's a shame. So here's me doing what I should've done quite a while ago: cu Mara (link la blog in dreapta, scroll down a bit) am rascolit printre dvduri la video4u (sa fi fost scris 'you'?) si atunci mi-a spus despre baza de date de pe imdb; Mara mi-a adus 'The Diary of a Your Girl' a Annei Frank si cartea a stat atunci pe o masa de pe teresa de la Subway si a asistat la tot ce am vorbit; Mara mi-a aratat 'Ta douleur' cand eram la ea si se blocase Dogville (oare despre Dogville de ce nu am scris?). And I have a feeling that Mara is going to keep inspiring me.

Prea multe paranteze :). What does that say about me? I like to add things as I go.

What I've Been Up To

Stiu ca nu am mai scris mai nimic pe blog in ultima vreme (am postat doar cateva lucruri), doar ca am tot fost ba plecata, ba in perioada de acomodare cu 'acasa'.

Ca sa le iau in ordine cronologica, intai am fost un weekend la Budapesta si desi intial mi-am planificat sa scriu aici un fel de review +poze, mi-am dat seama ca nu pot publica poze facute de altii (eu nu am avut deloc chef sa fac), asa ca am lasat-o balta. Poate reviewul o sa il scriu totusi la un moment dat, in functie de timp si chef. Am stat apoi cam o saptamana acasa, dupa care am plecat undeva la munte, departe, total izolata de 'lume' pentru ca nu am avut net, telefon, ziare sau orice legatura cu 'civilizatia'. A fost asa frumos (see picture in the entry below). In afara de asta, doua lucruri importante: am mai scris ceva eseuri -si chiar am gasit la munte banca perfecta, langa apa, unde sa fac asta- si faptul ca sunt mandra stapana a lui Ghita-Negru care e minunat.

Nu am avut inca timp sa ma gandesc daca sunt high sau low sau ceva intre, but today was a fine day, considering I left the house at 1 p.m and got back at 6. Si stiu ca romgleza e aiurea, dar e -in mod tragic ar spune unii- un mod de exprimare. Chiar as putea sa scriu doar in romana sau doar in engleza, dar nu am de gand sa o fac ca sa le fac unora o impresie sau alta. :)

The Perfect Escape

And yes, I was cut off from everything, but you cannot imagine how good that feels.

Ta douleur

You know you're on the right track...

...when you get this right before you leave...




(note: si ha! asta nu a fost din cauza ca a venit Bush!)

Anne Frank

I-am terminat jurnalul azi dimineata (pe la 7, but that's a totally different matter). Mi-am dat seama inca o data in ce lume traim. Defapt spun degeaba 'inca o data', pentru ca desi stiam in mare ce s-a intamplat in Al Doilea Razboi Mondial, niciodata nu am privit lucrurile asa...personal. Si asta nu inseamna ca nu le-am mai privit din perspectiva victimelor pana acum (pentru ca am vazut filme si am mai citit), dar niciodata nu am mai vazut totul din puctul de vedere al unei persoane in care ma regasesc (in 'contradictii', ganduri, ras si plans). Poate de asta cartea in sine, desi multi se mira, nu m-a intristat cum ma asteptam sa o faca. Normal ca atunci cand am plasat-o in timp si spatiu nu am avut un zambet pe buze, dar sunt cateva situatii care au reusit sa ma faca sa rad, cum de asemenea sunt cateva care m-au revoltat sau care mi-au provocat tristete. In orice caz, jurnalul m-a pus pe ganduri.

Anne Frank face parte dintr-o familie de evrei de oringine germana care au emigrat in Olanda in 1933, pentru a fugi de nazisti. Jurnalul Annei incepe in iunie 1942, la scurt timp inainte ca aceasta sa isi paraseasca locuinta pentru a se ascunde intr-o cladire anexata unui depozit unde lucrase pana atunci tatal ei. Cei patru membri ai familiei Frank, impreuna cu famila van Daan si Albert Dussel au ramas in ascunzatoare timp de 2 ani, pana cand, in august 1944, au fost tradati si arestati. Anne descrie in jurnalul ei atmonsfera din casa (tensiunea si certurile dintre locuitori) si cele mai ascunse ganduri, ea vazand jurnalul sau ca cel mai de incredere confident. (singurul supreavietuitor dintre cei 8 este Otto Frank, tatal fetei, care a murit in 1980 si care a hotarat publicarea cartii)

One more thing: contrar aparentelor, jurnalul Annei nu e nici pe departe jurnalul unui copil tipic de 13-14-15 ani . Ea e mult mai mult de atat si mai ales, are talent. Oricum cartea in sine e surprinzatoare. 

And also as far as I know, nu exista traducere in romana. 

My Movies

Am descoperit recent ca pe imdb iti poti crea o baza de date cu toate filmele pe care le-ai vazut sau vrei sa le vezi, pe categorii. Pentru mine genul asta de 'organizare' e folositoare pentru ca pana acum, daca ma intreba cineva ce filme recomand sau care sunt filmele mele preferate, imi lua ceva sa ma gandesc si de cele mai multe ori uitam cateva importante (pentru mine, normal). Chit ca in vreo 3 zile nu am reusit sa imi amintesc decat in jur de 100 de titluri, cu timpul sper sa reusesc sa imi fac o lista cat de cat completa. 

Having said that, m-am gandit ca ar fi interesant sa fac aici o insiruire a filmelor care mi-au placut pana acum cel mai mult. (si de care mi-am adus aminte pana acum) As putea sa dau link si categoria 'good' din contul meu imdb, dar mi s-a parut mai interesant sa apara o lista cu postere aici. (si da, am luat ideea de la Raluca)

So here it goes....(ordine alfabetica)

Si doua seriale (desi Grey e mai mult apa de ploaie pe langa House)...

Defapt ar fi mult mai multe (filme si seriale). Sunt cateva care sunt in lista dar la care nu am gasit poster. Si sunt sigur cateva de care am uitat. La seriale, daca stau bine si ma gandesc, astea sunt cele mai recente si cred ca singurele pe care le-am vazut in intregime. Dar ar mai fi si alte titluri...

Am I happy?

Nu scriu pe blog cate o concluzie a fiecarei zi pentru ca lucrurile la care ma gandesc in perioada asta sunt prea personale. Uneori ma intreb care a fost ideea blogului personal, si totusi nu ma indur sa il sterg sau sa nu mai postez deloc. Am avut de multe ori dorinta sa incep unul anonim in care sa scriu tot ce imi trece prin cap, dar apoi mi-am dat seama ca asta o pot face in orice alt fel de jurnal, pentru ca eu chiar nu vreau ca lumea sa citeasca ce simt. Fie ca cititorii ma cunosc sau nu. 

Din cand in cand insa gasesc un subiect sau un gand pe care sa il pot privi din afara. Sau pe care sa il pot privi intr-un mod abstract si sa pot scrie despre el fara sa dezvalui nimic concret, nimic din interior. Si am zis interior pentru ca pana la urma ce fac e ca incerc sa descriu o imagine a ceva care ar trebui aratat pentru a putea fi inteles. Raspunsul la intrebarea din titlu e unul din lucrurile astea.

Nu m-am mai gandit de mult timp la fericire, la ce inseamna ea pentru mine si daca sunt sau nu fericita. Intrebarea mi-a deschis cumva ochii. In ultima vreme am fost asa de superficiala la capitolul asta, incat mi-a fost suficient sa fiu vesela. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Acum ceva timp raspunsul la intrebarea asta era simplu pentru mine si stiam clar ce ma face fericita si ce inseamna sa fiu fericita. Doar ca imi dau seama ca acum sunt mai fericita decat atunci. Si totusi ezit sa spun ca sunt cu adevarat fericita. Tura asta am ochii deschisi, privesc lucrurile altfel si din alte unghiuri. Am mai multa incredere in mine si ma simt capabila. Incep sa ma cunosc si stiu cum sa obtin ce imi doresc. Probabil singurul lucru care nu ma lasa sa spun ca sunt fericita e ca nu am foarte bine definite lucrurile pe carele vreau, drumul pe care vreau sa il parcurg. 

Asa ca probabil o sa pot spune ca sunt fericita cand o sa simt ca stiu pe ce drum merg si cand o sa fiu suficient de hotarata incat sa nu mai ocolesc si sa nu o mai iau pe alte carari. So happiness is not the destination, but the path itself. 

Hm

E ceva neinregula cu mine, sau chiar nu e normal sa vezi serpi pe trotuar, in oras???? 

Era verde si s-a ascuns. Dar era sarpe. In oras. Pe strada. Pe trotuar. Aproape de centru. 

When one gets sick and tired of smiling...

...one stops smiling. But one who usually smiles can't get away with not smiling because people don't embrace change. Whether it's temporary or not. People who don't usually smile get away with it easily and that's not fair.

Having said that, I was really inspired when choosing the title of this blog.

Noapte buna!
(wow, noapte buna asta parca face 'articolul' si mai ciudat :)) )

Traian Băsescu a promulgat legea care interzice fast-food-ul în şcoli

Patronii chioşcurilor din şcoli, grădiniţe şi creşe nu vor mai putea vinde chipsuri, dulciuri, hamburgeri, cartofi prăjiţi sau sucuri acidulate. Preşedintele Traian Băsescu a promulgat luni legea care interzice vânzarea acestor produse în incinta unităţilor de învăţământ.
Sursa

Hm. Da, frumos. O idee buna. Dar totusi ce o sa ne dea sa mancam? Stiu ca scrie mai jos de alimente care au avizul personalului medical, dar pana la urma ce??? Fructe, apa? Sandvisurile poate se accepta, insa produsele de patiserie pot fi considerate sanatoase??? Parca totusi nu vad curtea scolii un bazar cu fructe, legume si grau expandat.

Nu stiu daca incerc sa ma plang sau nu, doar ca nu cred ca o sa mearga. Sunt negativa, dar pana la urma e logic. In primul rand sunt oameni care castiga bani buni cu ce vand prin scoli si apoi, mancarea sanatoasa si hranitoare, adica aia gatita, sau pentru gustare -fructe, nu se prea poate comercializa prin scoli. Asa cum sunt scolile la noi.

Dar sper sa mearga. Poate o sa mearga. Initiativa e buna. Si in campanie electorala. :)

It's over final version

Finally. Gata. S-a terminat. Acum freedom. Ah si luatul deciziilor. Dar asta nu are nicio treaba cu over.

Nu o sa mai fac niciun bilant al celor 4 ani care au trecut. Banchetul a fost frumos. Deloc tragic sau melodramatic which was fine. (ma rog, sper ca pt toata lumea) Eu on the other hand am o saptamana plina. Mai plina ca in timpul scolii. Ceea ce e ciudat.

Acum trebuie sa plec. Niceee!

It's over version 1.5

Da, acum chiar ca over. Azi am simtit ca se termina. Si totusi nu am simtit ca s-a terminat. 

Se putea sa fie si mai frumos, dar hai sa zicem ca a fost ok. Poate mai mult decat ok. Si acum ca sa pastrez modelul variantei 1...

Bilant? Au fost 4 ani scurti. Au fost patru ani din care o sa imi amintesc ore de germana, de mate si de romana. O sa mi-l amintesc pe proful de gerografie dintr-a 5a. O sa imi amintesc excursia din clasa a6a. O sa imi amintesc primavara clasei a7a si iarna clasei a8a. O sa imi amintesc rasete, priviri, faze si glume. Si probabil o sa imi amintesc si 'the dark side'. All in all a fost si asta o etapa peste care am trecut *adverb missing*. 

What's next? FUN. :D


Question: Oare o sa se planga la banchet??? Hmm

Sunday Morning...

...dupa niste franturi de vise complet aiurea si fara niciun sens
...dupa multa Tori asta-noapte
...dupa o saptamana, oare cum sa ii spun?, tampita. Da, tampita
...dupa ce am stat pe tocuri o zi intreaga, ca sa ma obisnuiesc
...dupa ce nu am mai reusit sa am abtin de la Cola
...dupa ce mi-am pierdut ochelarii de soare
...dupa ce am invatat ca pot afisa un zambet fals pe care toti il iau de bun :D sau se prefac ca il iau de bun. Irelevant in momentul asta
...dupa ce aproape a mai trecut un an scolar

One more week and si gata! Sunt totusi curioasa ce o sa scriu saptamana viitoare pe vremea asta. Yeah, that's the real mystery. I need to stay on top of my game. I must. Hell, it's about time to getting back to being happy. 

Done

-melodia pe care incepusem sa o uploadez-

Tori Amos -Honey

Ma fascineaza lately. Imi pare rau ca e b-side si ca o descopar asa tarziu.

Si hai sa dau si link la versuri ca nu stiu cat de usor sunt de gasit.

It's over version 1.0

Pentru ca urmeaza 2.0 peste vreo luna. Parca atat mai e.

Concluzii? Nimic mai mult decat 'am scapat' si vesnica intrebare 'now what's next?'. Am scapat usor, noi astia din generatia mea. Mai usor decat meritam defapt.

Ce fac eu dupa ce 'am scapat'? Inchid calculatorul la 1, ma bag in pat, nu pot sa dorm si la 2 imi aduc aminte ca nu am mai scris pe blog sub jalnica scuza 'nu am timp', asa ca deschid laptopul. Apoi uploadez o melodie pe trilulilu, pentru care sper sa primesc mesaj de confirmare pana maine. Wait, e 'maine'.

Ce am de gand sa fac? Sa invat sa iau decizii. That entire art of thinking something through until you just know what's the right thing to do. Si rima nu e intentionata. Serios. Ah si am de gand sa inchid laptopul cat de curand, pentru ca Vista ii consuma bateria mult mai repede decat ar trebui sa se consume. Sa ma duc dupa cablu iese din discutie pentru ca as face prea multa galagie.

Ending? Imi vine in minte versul 'cause it's a bittersweet symphony that's life'. E tarziu.

Ploua

...si eu ar trebui sa fac altceva.

I want the next month to be over NOW.

Song of the day

Si NU pentru ca ma gandesc la Greg House (a.k.a Hugh Laurie) alergand, eu sunt mai profunda - >:P; eu ascult melodia fara sa ma gandesc la nimeni (ok, fara sa ma gandesc la niciun actor :p si defapt chiar nu ma gandesc la nimeni cand ascult piesa asta). Hm aberez. Not that it's a bad thing.

Feel good! (note to self: defapt fa-ti tema ca peste 2 ore ai prega!)

My plastic bubble is cooler than yours. Fact.

Ma uitam ieri la o emisiune despre Second Life (defapt era un reportaj in cadrul emisiunii 'Beyond Tomorrow') si pentru prima oara (cam tarziu ar spune unii) mi se pare ca lumea a luat-o razna complet. In dorinta noastra extraordinara de a evada din lumea reala, avem posibilitatea sa ne construim o viata complet noua, virtuala, in care alegem cine vrem sa fim. Nice. Dar ce se intampla cu viata reala. De cand a devenit asa 'outdated'?

Nu stiu de ce, dar parca mai acceptam (sau vedeam diferit) nebunia cu gamingul, pe impatimitii aia care isi petreceau nu stiu cate ore pe zi la calculator 'devenind' fel de fel de personaje. Mda, role playing. Sa zicem. Dar aici deja parca lumea ajunge la nivelul urmator! Oamenii astia isi deschid afaceri, stabilesc relatii, practic creeaza o copie fidela a lumii noastre, prin care castiga bani, merg la petreceri, etc. E chiar asa interesant sa fii un om perfect intr-o lume perfecta, o lume creata din complexe de inferioritate? Multi zic ca Second Life ofera sansa unor 'social-outcasts' de a se afirma. Dar pana la urma, pana in momentul in care viata noastra o sa fie in totalitate virtuala, pana cand contactul cu lumea reala nu o sa mai conteze, ce facem fratilor cu ce se intampla aici, in realitate? (sau ma rog, aici e irelevant, ca pana la urma si blogul asta e ceva virtual)

Si da, sunt constienta ca internetul si timpul pe care i-l acordam ne apropie de lumea despre care vorbesc mai sus, dar parca totusi, noi, astia care stam pe mess ( de multe ori cu persoane din viata reala) sau care ne plimbam pe net toata ziua ascultand muzica, citind bloguri sau mai stiu eu ce, parca pastram o mare parte din viata reala si o integram aici. Nu o respingem. O integram. Desi, da, exagerez putin. Dar noi avem viata sociala, noi ne intalnim cu oameni, (sau cei mai multi dintre noi) si cred ca internetul ar trebui folosit ca o sursa de informare, care o 'extensie' a vietii sociale, nu ca un mod de a o inlocui.

Incet, incet ajungem sa traim in baloane de plastic pe care le coloram dupa cum e la moda. Si atunci de ce mai suntem 'dotati' cu posibilitatea de a atinge, de a simti? Nu avem niste optiuni care 'ne incarca' degeaba?

Me iz heppy

Crappy title. Si totusi se pare ca somnul asta ajuta si el la ceva. Era cat p-aci ca mancarea si mesele in familie sa ma bage intr-o depresie fruuumoasa foc, pana cand am dormit. 12:30 ore. Hmmmm.

In alta ordine de idei azi mi-am dat seama ca sunt relatii care trebuie pastrate si ca distanta sau lenea aia care te face sa nu mai cauti o persoana, sau sa nu ii mai spui "la multi ani!' si 'sarbatori fericite!' sunt niste lucruri asa banale, asa marunte. Ar trebui sa ne dam toti palme pentru ca lasam comoditatea sa stea in calea unor momente pentru care multi ar da tot ce au mai de pret. Tre-sa imi pun post-ul asta la bookmark-uri (cate neologisme frate!) sa il vad de fiecare data cand zic 'eh lasa, mai e timp!'.

And also, ca sa deviez de la subiect (daca e vreun subiect): vreau sa apara episodul din House!!!!!! vreeeeeauuu!!!!!!!!! vreeeeeauu! One more night to go.

New pin :x

Danke schön, my love!

And as a side note: eu deobicei nu postez, dar cand ma apuc nothing stops me! :))

Love is a verb :)

Lyrics

Prea.Multa.Mancare

Deja. Stiu; e inca post. Dar raman la aceeasi constatare: prea.multa.mancare.

Deci serios, se pare ca proful de romana avea dreptate, doar asta inseamna Pastele??? (si ma rog, lucruri mai mult sau mai putin insemnate, cum ar fi mersul la slujba si intalnirea cu familia, dar a doua inseamna oricum mancare, so... what the flowers is wrong with our stomachs?)

I'm back!

Seriously! ME! The good old me!!!!!!!!! Finally getting the meaning of freedom!!!!!!!!

Redoing the Puzzle

Doar ca tura asta e interesant pentru ca ajung sa vad toate piesele intr-un timp mult mai scurt si cu alti ochi. Pentru ca am simtit ca prea multe nu se potriveau si ca ar trebui sa ma intorc si sa vad cum arata defapt fiecare parte si cat de bine mergea unde era pana acum. E distractiv cateodata. Uneori rad de cat de nepotrivit era locul ales anterior si alteori imi dau seama ca piesa nu avea ce cauta in puzzle. In schimb momentele cele mai ciudate sunt atunci cand mut cate o frantura, pentru ca se pare ca am in instinct rezistenta la schimbare, desi sunt constienta ca respectiva schimbare imi face bine. Si asta se aplica si la conceptii, la ce cred, la orice. Stiu ca 'piesa' nu are ce cauta acolo si ca trebuie mutata, si mai ales stiu ca ramane tot in interiorul puzzle-lului, dar tot mi-e oarecum greu sa o mut. O sa imi ia ceva, dar stiu ca pana nu o sa fac curatenie calumea, adaugarea a noi piese (a.k.a supravietuire) s-ar putea sa nu fie asa de intensa si de rewarding cum sper. Oricum mai am doar cateva piese de revizuit.

Si nu, nu vorbesc de un puzzle cu un numar limitat de piese. Vorbesc de puzzle-ul pe care il vor construi in continuu si care va deveni din ce in ce mai interesant si mai complet as time goes by, asa ca voi adauga mereu si mereu, pentru ca tot timpul se poate si mai bine. Doar ca nu pot sa ma bazez doar pe ce urmeaza, trebuie sa stiu ca ce am acum e la fel de 'bine plasat'.

In other words I am growing and I am, finally, happy.

Rehab

You know...nausea, headaches and all that.


Almost over. :D

Everybody lies.

"The most common lie is that which one lies to himself; lying to others is relatively an exception." -Friedrich Wilhelm Nietzsche

Am inceput sa ma uit la House MD de ceva vreme (defapt maxim 1 saptamana) si sunt 'glued to the screen'. Si partea cea mai amuzanta e ca mie mi se parea ca nu ma impresioneaza serialele astea cu doctori si cred ca daca mi-ar fi fost recomandate de altcineva (nu de Raluca), nu m-as fi uitat nici la Grey's Anatomy si nici la House. Acum ca tot am pomenit, ultimul mentinonat nu prea se compara cu Grey si nu, nu pentru ca unul e barbat si cealalta femeie, ci pentru ca House e mai putin comercial si relativ mai 'deep'. Defapt sunt stiluri diferite.

Ca sa trec direct la subiect, Greg(ory) House e un doctor care pune diagnostice (pentru ca nu stiu daca exista diagnostician in romana) si care se ocupa cu tot felul de puzzleuri de simptome si factori exteriori care conduc la diverse boli. Are un fel de aura de mister in spatele lui pentru ca e well, sincer la modul cel mai brutal, nu ii e frica sa raneasca oamenii si isi sustine intodeauna punctul de vedere, desi risca cam tot pentru asta. E atent la detalii si reuseste sa vada in spatele aparentelor, pentru a-si da seama de adevarul ascuns de, zice el, toata lumea. Deci everybody lies. Si am ajuns la subiect.

Da, e adevarat. Mintim. Mintim mult. Dar pana unde suntem gata sa mergem? Pentru ca nu numai uitandu-ma la House, dar si in jurul meu, vad tot felul de minciuni stupide care deobicei ii costa mult pe autori. Preferam sa mintim ca sa ne simtim bine 5 minute insa riscam sa fim prinsi sau descusuti, ceea ce inseamna uneori sa nu ne mai simtim bine deloc, sa pierdem ceva drag sau chiar pe cineva. Si ma intreb: merita???

Sure, truth hurts. Dar serios, mai crede cineva ca minciuna are picioare scurte?? Mai avem vreun pic de constinta care sa ne spuna ca NU E BINE sa mintim???

Si la final, vorba lui Robbie: 'when the truth dies, very bad things happen'...

Concluzii

Drawing the line. :)


First of all ...(si mai e un videoclip la melodia asta, multi il considera ca fiind cel mai bun al lui Tori, daaar momentan il prefer pe asta :D)


Si apoi...

Leapsa pe blog

Introducere
Mi s-a atras atentia de curand de catre Horea cu privire la 'leapsa pe blog', un joc ce a reusit sa ma intoarca la propriu-mi 'coltisor de net' si sa imi realimenteze entuziasmul ala pe care il aveam cand am inceput sa scriu (mda, nu ca as fi scris asa de mult de atunci).

Reguli
Ideea e sa publici a 5a fraza de pe pagina 123 a cartii/lor pe care o/le citesti la momentul respectiv si apoi sa pasezi mai departe regulile. Ca sa ma inspir in continuare de la Horea, o sa iau mai multe carti, pe care le gasesc pe aici, si o sa vad ce o sa iasa. Plus de asta, ca sa fiu si originala, o sa fac doua variante, una in engleza si una in romana.

Rezultat in romana
Acest eveniment va ramane in continuare una dintre cele mai mari tragedii ale natiunii noastre. Iar cristalele de gheata se strang impreuna in fulgi care cad, acoperind Chicago cu albeata lor, centimetru dupa centimetru. Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca! Se apuca obedient sa rupa cateva smocuri de iarba. Pe planul estetic, asemenea erori fundamentale, create din confuzia planurilor, duc uneori la solidarizari penibile. Eu ma uit in sus, asemenea statuii lui Apol...tii steaua cea din cer, rece si luminoasa! A spune 'nu sunt decat niste cuvinte' e ca si cum ai spune 'nu e decat niste dinamita'.

Rezultat in engleza
A little rolling in the dust and knocking hats off, a little pelting with soft things that'll stick and not bruise -all that doesn't spoil the fun. They came to a rugged descent, and Pierston took her hand to help her. Elinor said no more, and turning again to the three letters which now raised a much stronger curiosity than before, directly ran over the contents of all. The Figure of his old master, so strangely rearisen, brought back to Stephen's mind the life at Clongowes: the wide play-grounds, swarming with boys: the square ditch; the little cemetery off the main avenue of limes where he had dreamed of being buried; the firelight on the wall of the infirmary where he lay sick; the sorrow face of Brother Michael.

Credits

Romana:
Og Mandino -'Secretele fericirii si succesului'
Neil Gaiman -'Zei Americani'
Liviu Rebreanu -'Golanii'
Michael Cunningham -'Orele'
Mircea Eliade -'Fragmentarium'
Mihai Eminescu -'Proza'
Zig Ziglar -'Motive pentru a zambi'

Engleza:
George Eliot -'Felix Holt, the Radical'
Thomas Hardy -'The Well-Beloved'
Jane Austen -'Sense and Sensibility'
James Joyce- 'A Portrait of the Artist As a Young Man'

Weekend Blog

Looking back, vad ca asta e cel mai potrivit titlu pentru blogul asta. In principiu scriu in weekenduri pentru ca e singura data cand am timp sau ma rog, cand imi aduc aminte ca am blog. In concluzie ar trebui sa incep sa scriu mai des. :)

In alta ordine de idei, e un weekend calm si relaxant. Chiar mi-era dor de asa ceva. Ah si am formatat, in sfarsit. Am un calculator pus la punct. Yeah right

:)

Bineinteles ca am incercat tot weekendul sa imi pun la punct un blog in paralel pe Livejournal, dar a inceput sa imi faca mai multe figuri decat insusi Blogger. Pana la urma am ajuns la concuzia ca nici aici nu e prea rau. Ah, si cred ca ar trebui sa formatez la un moment dat, dar cand??

And also....my newest obsession:

Seated Woman with the Parasol

Am gust de ceai negru in gura si mi-a petrecut mult prea mult timp imaginandu-mi cum ar fi sa am un nor pe limba; cum ar fi ca de fiecare data cand deschid gura sa nu pot vorbi. Si apoi mi-am dat seama ca am intrat intr-un fel de 'rama' a mea si am senzatia ca o sa imi ofere siguranta. Ca in 'Parasol'. Daca nu as putea vorbi nu m-as putea ascunde sau apara. Defapt rama aici se refera mai mult la masca pe care mi-am pus-o, la lucrurile in spatele carora incerc sa ma ascund. Probabil sunt lucruri pe care ar trebui sa le confrunt. Sa le accept. Dar aman.

Hm ma enerveaza Blogger ca nu pot face cut-uri asa de simplu ca la LiveJournal. Aici trebuie schimbate setarile cu totul. Si pana la urma nu imi place Blogger. Nu se compara cu altele. Hmm...oare de ce scriu aici??? Oare sa ma mut? (iar) Gata ca daca o tin asa pana dimineata am inca 5 jurnale noi. Desi nu ar fi greu sa mut tot ce am aici pe Live Journal. As putea schimba datele...ar fi chiar ok. Ah...hmm. Si tot ce voiam e postez versurile de la 'Parasol' sub un cut. Cu un tag simplu. Bleah.

De ce Tori?

1) Pentru versuri

2) Pentru muzica

3) Pentru combinatia muzica-versuri

4) Pentru ca nu ii e frica de opinia publica

5)Pentru ca transmite ce are de transmis

6) Pentru ca stie sa se joace cu durerea si stie sa o faca sa lucreze pentru ea si nu impotriva ei, cum facem majoritatea

7) Pentru ca e o femeie care nu crede in stereotipuri si care demonstreaza constant ca poti fi si Maria Magdalena si Fecioara Maria in acelasi timp

8) Pentru ca inspira curaj si putere, dar nu putere care sa ii asupreasca pe altii

9) Pentru ca se joaca extrem de bine cu metaforele

10) Pentru ca melodiile ei nu sunt 'inchise', nu exprima un singur lucru, ci se pot potrvi si cu doua trairi opuse

11) Pentru ca nu spune diverse lucruri fara sa creada in ele

12) Pentru ca inspira milioane de oameni in intreaga lume

13) Pentru ca are o prezenta scenica deosebita si originala

14) Pentru ca vede pianul ca pe o fiinta si il trateaza ca atare

15) Pentru ca este si a fost roscata toata cariera ei

16) Pentru ca a venit in Bucuresti

17) Pentru ca nu este comerciala

18) Pentru ca nu oricine poate asculta muzica ei

Change of look

In sfarsit am pus si capitolul asta la punct. Si desi mi-a luat cam ...2 ore? sau poate 3, -din cauza nehotararii, nu ca as fi muncit cine stie ce- ideea ca am reusit sa termin inainte sa o las balta. Biiig thing! Progresez.

Acum mai am de facut un lucru, de facut ordine in cap. Uh, uh. Ma intreb daca ar trebui sa aloc timp special operatiunii asteia sau sa o amestec (cum am facut pana acum) cu restul lucrurilor de care 'ma ocup'.

Asa, si inca ceva. De maine intru iar in rutina de care nu mi-a fost deloc dor si de care abia astept sa scap: 'sculat-scoala-prega-teme-dormit', dar poate reusesc sa o fac mai palpitanta tura asta. Desi inca nu stiu cum. Sau cand.

Planuri 2008 (cica)

Ok, hai sa incerc ceva pe stil Bridget Jones. Parca vad ca o sa ma uit acus la lista asta si o sa ma intreb cum de am uitat asa de repede de ea. :)) Stiu ca sunt foarte pozitiva, dar pana la urma nu mi-am demonstrat niciodata de ce nu as fi :)). In fine, lasand la o parte prostiile, here it goes...

1) Voi citi cel putin o carte de literatura si una de dezvoltare personala pe luna.

2) O sa invat sa ma pun pe primul plan. (desi pana la urma fac asta, intr-un fel)

3) O sa postez ceva macar o data pe saptamana.

4) O sa pun in practica ce invat. =)) Now that's a good one.

5) Nu o sa ma mai enervez asa usor.

6) O sa am mai multa incredere in mine. (desi e bine si asa)

Hmm deja nu mai am idei. In concluzie

7) Will update later. :))

Edit: (18:23, Vineri - 4 ianuarie)

So....

7) Nu o sa mai lingusesc persoanele care nu imi plac, spunandu-mi ca e diplomatie.

8) O sa ma gandesc de doua ori inainte sa cumpar ceva.

9) O sa imi gasesc scopuri reale, pe termen lung si scurt.

10) Voi evita la maxim mancarea nesanatoasa (desi, nu prea mananc mancare nesanatoasa)