"The most common lie is that which one lies to himself; lying to others is relatively an exception." -Friedrich Wilhelm Nietzsche
Am inceput sa ma uit la
House MD de ceva vreme (defapt maxim 1 saptamana) si sunt 'glued to the screen'. Si partea cea mai amuzanta e ca mie mi se
parea ca nu ma impresioneaza serialele astea cu doctori si cred ca daca mi-ar fi fost recomandate de altcineva (nu de
Raluca), nu m-as fi uitat nici la Grey's Anatomy si nici la House. Acum ca tot am pomenit, ultimul mentinonat nu prea se compara cu Grey si nu, nu pentru ca unul e barbat si cealalta femeie, ci pentru ca House e mai putin comercial si relativ mai 'deep'. Defapt sunt stiluri diferite.
Ca sa trec direct la subiect, Greg(ory) House e un doctor care pune diagnostice (pentru ca nu stiu daca exista diagnostician in romana) si care se ocupa cu tot felul de puzzleuri de simptome si factori exteriori care conduc la diverse boli. Are un fel de aura de mister in spatele lui pentru ca e well, sincer la modul cel mai brutal, nu ii e frica sa raneasca oamenii si isi sustine intodeauna punctul de vedere, desi risca cam tot pentru asta. E atent la detalii si reuseste sa vada in spatele aparentelor, pentru a-si da seama de adevarul ascuns de, zice el, toata lumea. Deci
everybody lies. Si am ajuns la subiect.
Da, e adevarat. Mintim. Mintim mult. Dar pana unde suntem gata sa mergem? Pentru ca nu numai uitandu-ma la House, dar si in jurul meu, vad tot felul de minciuni stupide care deobicei ii costa mult pe autori. Preferam sa mintim ca sa ne simtim bine 5 minute insa riscam sa fim prinsi sau descusuti, ceea ce inseamna uneori sa nu ne mai simtim bine deloc, sa pierdem ceva drag sau chiar pe
cineva. Si ma intreb: merita???
Sure, truth hurts. Dar serios, mai crede cineva ca minciuna are picioare scurte?? Mai avem vreun pic de constinta care sa ne spuna ca NU E BINE sa mintim???
Si la final, vorba lui Robbie: 'when the truth dies, very bad things happen'...
