Inspiratia

Ma gandesc ca la cat de mult vorbesc, deobicei batand campii, ar trebui ca ceea ce (vreau sa) scriu pe blog sa vina de la sine, pur si simplu. Ideea e ca imi dau seama ca mi-e greu sa vorbesc despre un lucru anume si mi-e si mai greu sa vorbesc, pe blog, despre ce imi trece prin cap cu adevarat. Mda. Si apoi ma intreb daca blogul in sine nu va fi inca o masca a ce simt si gandesc. Defapt nici n-ar trebui sa fie altfel. Pana la urma, daca e public, nu se mai poate chema jurnal (in adevaratul sens al cuvantului).

Ah si plus ca ma pierd in idei. Chiar daca am de gand sa spun ceva deobicei ma gadesc la 1000 de alte lucruri care au legatura si incerc sa le spun (sau sa le scriu) pe toate odata si banuiesc ca e normal ca pana la urma sa nu mai fie nimic. In concluzie, imi trebuie diploma de specialist in batut campii.

Si totusi... ce idee aveam cand am scris sus 'Inspiratia?

Nu scriu nimic despre Craciun. Riiiiight

Am hotarat. Nu am de gand sa scriu nimic despre Craciun. Desi stau langa bradul pentru care am iesit in frig sa cumpar instalatii si pe care l-am impodobit in 2 ore. Nu.

Inca nu m-am 'hotarat' ce inseamna sarbatoarea asta pentru mine. Defapt cand zic 'Craciun' ma gandesc elevi care vin cu colindul in Ajun si la masa de la bunici de pe 25. Ah si cadourile care sunt date dinainte si puse sub brad doar de forma. Dar asta e suprafata. Si pana la urma ar trebui sa fie mai mult...


Dar eu nu scriu nimic despre Craciun.

De ce 'imi place' sa las lucrurile neterminate...

Nici macar nu stiu daca titlul reprezinta o intrebare sau o incercare de a rezuma ideile ce vor aparea mai jos.

Pana la urma nu am nicio explicatie, dar nici nu pot spune ca sunt in totalitate straina de motiv sau de problema. Da. Probabil o pot numi problema sau poate chiar defect.

As putea totusi sa insir 2 dintre ce imi par mie a fi motive.
1) Deobicei vreau sa fie perfect. (sau ma rog, ceea ce numesc eu perfect) si atunci experimentez starea de entuziasm initial (in care ma aflu acum), care, in procesul de 'creatie' se pierde (pentru ca dorinta asta ma face sa iau deciziile foarte, FOARTE greu) si inevitabil imi dispare cheful => las totul balta.
2) Pai....... lenea . Mda, mai mult asta.

Ideea pe care o am acum, in entuziasmul asta initial, e sa continui celalalt blog, pastrandu-i scopul, dar sa il am si pe asta, care sa imi serveasca drept blog personal, in care sa pot scrie orice.

M-am saturat sa tot zic ca o sa incerc sa ma tin de asta si ca nu o mai las balta. Adevarul e ca nu mi-am facut nicio data un scop clar din a ma tine de ceva si nu am facut nimic pentru a-mi pastra entuziasmul. Probabil asta e. Oricum tura asta nu fac promisiuni nici fata de mine, si nici public. Nu mai zic nimic. Time will tell.