joi, februarie 26, 2009

Lumină. Întuneric. Sau zona crepusculară

Pentru că uneori nu ştiu şi pentru că uneori mi se întâmplă şi mie să nu ştiu (şi ce îngâmfat sună asta); şi mi-e frică să nu ştiu; şi stau pe marginea a ceva şi nu ştiu dacă să sar sau nu; şi mă uit şi totuşi nu văd nimic care să îmi ajugă până la creier şi nu, nimic nu mai ajunge unde trebuie; şi iar nu ştiu; şi săritul e aşa un clişeu pentru mine acum; şi de asta nu ajunge nimic unde vreau să ajungă; şi nu poţi să îţi faci niciodată planuri şi nu poţi să sari dacă ce vezi nu îţi ajunge la creier. Of, retină şi neuroni nesuferiţi!

Dar o să ştiu din nou aşa cum ştiam ieri şi apoi din nou acum cateva minute. Pentru că atunci când nu ştii îţi ignori frica şi clişeele şi afli. Pentru că mereu există posibilitatea de a adăuga un şi înainte de a pune punct. Cele de după sunt forţate.

duminică, februarie 22, 2009

We Feel Fine. Exploring Human Feelings.

We Feel Fine e, cred, cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit în ultima vreme, de când mă tot uit la speechuri pe TED.

Jonathan Harris, creatorul proiectului, a avut ideea să creeze o bază de date cu trăirile oamenilor cautând în bloguri din toată lumea expresiile 'I feel..' sau 'I am feeling...' şi copiind întregul enunţ. Programul identifică apoi locaţia, starea vremii din momentul în care a scris, vârsta şi alte detalii cu privire la autor şi poate creea tot felul de sondaje, răspunzând la întrebări ca: sunt mai fericiţi oamenii în America decât în Europa? Ce simt cei mai mulţi oameni în momentul asta? Ce au simţit atunci? Contează starea vremii?

Nu o să intru în detalii eu, aici, pentru că ce a făcut omul ăsta e atât de complex şi de incredibil, încât mi-e frică să nu omit ceva sau să nu spun prostii. Oricum până şi ce am scris mai sus nu reuşeşte să surprindă mai nimic.

joi, februarie 12, 2009

Time is contagious, everybody's getting old

Feels good though.

Cafea. Muzică care sună a interiorul meu. Jucării noi. Lumânarea roşie. Ploaie. Griji. Urări. Zâmbete. Legături. Bagaje de făcut. Lucruri de aşteptat. Amintiri de amintit. Oameni.

Da, îmi place 2009. Îmi place ploaia şi îmi place că o să fiu şi mai deşteaptă foarte curând şi că îmi pasă prea puţin ca să îmi pese că nu îmi pasă. Adică pasă bună. :D

vineri, ianuarie 30, 2009

Morning Facts

Pentru că merg la cafea...

# TYPEWRITER, is the longest word that can be made using the letters on only one row of the keyboard.
# Hippopotomonstrosesquippedaliophobia is the fear of long words. (şi totuşi spell-checkul subliniază cuvântul asta)
# The average person spends 336 hours of his or her life kissing. (2 săptămâni nu e aşa mult)
# A snail can sleep for 3 years.
# The average human eats 8 spiders in their lifetime at night. (yuck! yuck! yuck!)
# The continents names all end with the same letter with which they start.
# You burn more calories sleeping than you do watching television.
# "Dreamt" is the only English word that ends in the letters "mt".
# On the cartoon show 'The Jetsons', Jane is 33 years old and her daughter Judy is 15. (în sfârşit m-am prins ce era în neregulă cu familia aia)
# Los Angeles's full name is "El Pueblo de Nuestra Senora la Reina de los Angeles de Porciuncula" and can be abbreviated to 3.63% of its size, "L.A."
# Facetious and abstemious contain all the vowels in the correct order.
# It’s impossible to sneeze with your eyes open.
# ‘Stewardesses’ is the longest English word that is typed with only the left hand.
# Grapes explode when you put them in the microwave.
# In most advertisements, including newspapers, the time displayed on a watch is 10:10.
# A full seven percent of the entire Irish barley crop goes to the production of Guinness beer.
# The average woman kisses 29 men before she gets married.
# Two out of every three couples turn their heads to the right when they kiss.

more fun

joi, ianuarie 29, 2009

It's your turn now to stand where I stand

Şi asta se duce afară (pentru că azi îmi plac traducerile mot-a-mot) pentru...

#momentele când nu ştii cum să scrii lucruri banale
#momentele când îţi dai seama că lucrurile banale se pot scrie în mai multe feluri
#momentele când ştergi şi scrii iar şi apoi te uiţi şi simţi că nu ai scris bine
#momentele când trebuie să decizi dacă mai citeşti o dată sau nu, pentru că ştii că dacă citeşti iar, sfârşeşti prin a şterge iar
#momentele când 'send' înseamnă defapt 'gravitaţia te trage doar în jos şi tu nu vezi clar ce e acolo, dar dacă te arunci gravitaţia te trage în jos'
#momentele când îţi dai seama că tu te poţi agăţa de ceva pe drum şi că defapt lucurile banale sunt banale
#momentele când îţi dai seama cam câte minciuni înghiţi tu de la tine
#momentele când îţi dai seama că în minciuni stă ascuns oricum un advăr
#momentele când îţi complici inutil existenţa
#momentul când nu ţi-o mai complici şi zâmbeşti şi zici 'e rândul tău'

duminică, ianuarie 25, 2009

BB

Unul dintre pliantele pe care le-am luat de la muzeul Andy Warhol din Pittsburgh acum 2-3 ani e o bucată de carton alb care stă la mine pe perete de când am ajuns în tară. I-am mai schimbat din când în când locul, dar a fost mereu undeva în raza mea vizuală. Acum o văd când mă trezesc în dimineţile de weekend, pentru că alea sunt singurele dimineţi când e luminată camera. Îmi mai zboara ochii pe ea (el? să-i zicem 'it') în timpul zilei, dar azi mi-am dat seama că nu am mai citit-o de mult timp. De foarte mult timp. De fapt, nici nu îmi aduc aminte cand am citit-o ultima dată în mod conştient. Pur si simplu s-a pierdut în decor.

Your BB (Bed Biography)

List all the beds you slept in.
Sizes, types, ocassion
and your comment...
That is, as far as you remember.
Reach your mind
to the end of your life.
Envision what you will be
sleeping in.

yoko ono | spring 2006

duminică, ianuarie 11, 2009

2009

Eram 'pe val' şi nu am mai scris, pentru că nu mă puteam hotărî dacă să mai scriu sau nu. Acum ştiu că o să scriu în continuare şi că la anul o să zic că blogul meu are 2 ani.

Atâtea se întâmplă de cănd a început 2009 şi totul atât de repede. Mă simt trezită parcă dintr-o stare de somnolenţă, în care îmi dădeam seama de ce se petrece în jur dar nu contribuiam cu nimic. Am scris ieri (nu aici, nu căutaţi) că atunci când ţii ceva în mână eşti trezit la realitate. (pare aiurea că nu e în context)

Dar bătrâna căuta în continuare ochelarii pe care îi avea în mână...