Lumină. Întuneric. Sau zona crepusculară

Pentru că uneori nu ştiu şi pentru că uneori mi se întâmplă şi mie să nu ştiu (şi ce îngâmfat sună asta); şi mi-e frică să nu ştiu; şi stau pe marginea a ceva şi nu ştiu dacă să sar sau nu; şi mă uit şi totuşi nu văd nimic care să îmi ajugă până la creier şi nu, nimic nu mai ajunge unde trebuie; şi iar nu ştiu; şi săritul e aşa un clişeu pentru mine acum; şi de asta nu ajunge nimic unde vreau să ajungă; şi nu poţi să îţi faci niciodată planuri şi nu poţi să sari dacă ce vezi nu îţi ajunge la creier. Of, retină şi neuroni nesuferiţi!

Dar o să ştiu din nou aşa cum ştiam ieri şi apoi din nou acum cateva minute. Pentru că atunci când nu ştii îţi ignori frica şi clişeele şi afli. Pentru că mereu există posibilitatea de a adăuga un şi înainte de a pune punct. Cele de după sunt forţate.