sâmbătă, mai 17, 2008

Done

-melodia pe care incepusem sa o uploadez-

Tori Amos -Honey

Ma fascineaza lately. Imi pare rau ca e b-side si ca o descopar asa tarziu.

Si hai sa dau si link la versuri ca nu stiu cat de usor sunt de gasit.

It's over version 1.0

Pentru ca urmeaza 2.0 peste vreo luna. Parca atat mai e.

Concluzii? Nimic mai mult decat 'am scapat' si vesnica intrebare 'now what's next?'. Am scapat usor, noi astia din generatia mea. Mai usor decat meritam defapt.

Ce fac eu dupa ce 'am scapat'? Inchid calculatorul la 1, ma bag in pat, nu pot sa dorm si la 2 imi aduc aminte ca nu am mai scris pe blog sub jalnica scuza 'nu am timp', asa ca deschid laptopul. Apoi uploadez o melodie pe trilulilu, pentru care sper sa primesc mesaj de confirmare pana maine. Wait, e 'maine'.

Ce am de gand sa fac? Sa invat sa iau decizii. That entire art of thinking something through until you just know what's the right thing to do. Si rima nu e intentionata. Serios. Ah si am de gand sa inchid laptopul cat de curand, pentru ca Vista ii consuma bateria mult mai repede decat ar trebui sa se consume. Sa ma duc dupa cablu iese din discutie pentru ca as face prea multa galagie.

Ending? Imi vine in minte versul 'cause it's a bittersweet symphony that's life'. E tarziu.

duminică, mai 04, 2008

Ploua

...si eu ar trebui sa fac altceva.

I want the next month to be over NOW.

sâmbătă, mai 03, 2008

Song of the day



Si NU pentru ca ma gandesc la Greg House (a.k.a Hugh Laurie) alergand, eu sunt mai profunda - >:P; eu ascult melodia fara sa ma gandesc la nimeni (ok, fara sa ma gandesc la niciun actor :p si defapt chiar nu ma gandesc la nimeni cand ascult piesa asta). Hm aberez. Not that it's a bad thing.

Feel good! (note to self: defapt fa-ti tema ca peste 2 ore ai prega!)

miercuri, aprilie 30, 2008

My plastic bubble is cooler than yours. Fact.


Ma uitam ieri la o emisiune despre Second Life (defapt era un reportaj in cadrul emisiunii 'Beyond Tomorrow') si pentru prima oara (cam tarziu ar spune unii) mi se pare ca lumea a luat-o razna complet. In dorinta noastra extraordinara de a evada din lumea reala, avem posibilitatea sa ne construim o viata complet noua, virtuala, in care alegem cine vrem sa fim. Nice. Dar ce se intampla cu viata reala. De cand a devenit asa 'outdated'?

Nu stiu de ce, dar parca mai acceptam (sau vedeam diferit) nebunia cu gamingul, pe impatimitii aia care isi petreceau nu stiu cate ore pe zi la calculator 'devenind' fel de fel de personaje. Mda, role playing. Sa zicem. Dar aici deja parca lumea ajunge la nivelul urmator! Oamenii astia isi deschid afaceri, stabilesc relatii, practic creeaza o copie fidela a lumii noastre, prin care castiga bani, merg la petreceri, etc. E chiar asa interesant sa fii un om perfect intr-o lume perfecta, o lume creata din complexe de inferioritate? Multi zic ca Second Life ofera sansa unor 'social-outcasts' de a se afirma. Dar pana la urma, pana in momentul in care viata noastra o sa fie in totalitate virtuala, pana cand contactul cu lumea reala nu o sa mai conteze, ce facem fratilor cu ce se intampla aici, in realitate? (sau ma rog, aici e irelevant, ca pana la urma si blogul asta e ceva virtual)

Si da, sunt constienta ca internetul si timpul pe care i-l acordam ne apropie de lumea despre care vorbesc mai sus, dar parca totusi, noi, astia care stam pe mess ( de multe ori cu persoane din viata reala) sau care ne plimbam pe net toata ziua ascultand muzica, citind bloguri sau mai stiu eu ce, parca pastram o mare parte din viata reala si o integram aici. Nu o respingem. O integram. Desi, da, exagerez putin. Dar noi avem viata sociala, noi ne intalnim cu oameni, (sau cei mai multi dintre noi) si cred ca internetul ar trebui folosit ca o sursa de informare, care o 'extensie' a vietii sociale, nu ca un mod de a o inlocui.

Incet, incet ajungem sa traim in baloane de plastic pe care le coloram dupa cum e la moda. Si atunci de ce mai suntem 'dotati' cu posibilitatea de a atinge, de a simti? Nu avem niste optiuni care 'ne incarca' degeaba?

luni, aprilie 28, 2008

Me iz heppy

Crappy title. Si totusi se pare ca somnul asta ajuta si el la ceva. Era cat p-aci ca mancarea si mesele in familie sa ma bage intr-o depresie fruuumoasa foc, pana cand am dormit. 12:30 ore. Hmmmm.

In alta ordine de idei azi mi-am dat seama ca sunt relatii care trebuie pastrate si ca distanta sau lenea aia care te face sa nu mai cauti o persoana, sau sa nu ii mai spui "la multi ani!' si 'sarbatori fericite!' sunt niste lucruri asa banale, asa marunte. Ar trebui sa ne dam toti palme pentru ca lasam comoditatea sa stea in calea unor momente pentru care multi ar da tot ce au mai de pret. Tre-sa imi pun post-ul asta la bookmark-uri (cate neologisme frate!) sa il vad de fiecare data cand zic 'eh lasa, mai e timp!'.

And also, ca sa deviez de la subiect (daca e vreun subiect): vreau sa apara episodul din House!!!!!! vreeeeeauuu!!!!!!!!! vreeeeeauu! One more night to go.

sâmbătă, aprilie 26, 2008

New pin :x


Danke schön, my love!



And as a side note: eu deobicei nu postez, dar cand ma apuc nothing stops me! :))