There's Always Time

Eu credeam că locul ăsta nu o să se schimbe niciodată. Nu știam că pisica o să fie prea bătrână să se urce pe pervazul de la bucătărie ca să se uite la noi cum mâncăm și să miaune de poftă. Nu mi-am imaginat nicio secundă că Rex, care a plâns odată cu mine (iar eu nu prea mă omor după animale, dar ei sunt mai mult decât animale) și care știe că nu îmi place când e prea agitat, nu o să mai audă când îl strig. Cel mai dezolant e însă „blocul” răsărit ca prin minune în locul livezii în care eram sigură că sunt lupi care vin la geam noaptea când fulgeră și pick-up termină de învârtit povestea.

Nu credeam că o să se schimbe gardul, mirosurile, pietrele din curte, geamurile. Eu eram sigură că locul astă nu e timp și că timpul nu e locul ăsta. Culmea e că nici nu îmi dădeam seama că păstram undeva în mine un loc fizic fără timp. Aici timpul se leagă brusc de punctele de care zău că nu îmi e frică.

Ar trebui să urmeze piesa, dar nu o să pun decât linkul și versuri.

Just give me time...

Scrisoare către liceeni

Și o să o las așa pentru că oricum nu mai am ce adăuga.

Ce fac oamenii de 1 martie 2

...alţii fac 5 ture până să se hotărască ce să ia
...alţii beau Cola
...alţii râd pe stradă
...alţii nu stau acasă
...alţii fac surprize
...alţii ascultă muzică
...alţii realizează că nu e bine să fii politicos cu copilaşii care te agasează ca să îţi vândă flori pentru că dacă le spui 'nu mulţumesc' te îngână, iar dacă le spui un 'nu' nervos şi tăios pur şi simplu trec mai departe
...alţii îşi dau seama că cele mai frumoase mărţişoare sunt făcute de mână
...altora le place să li se povestească cum au fost făcute mărţişoarele
...alţii cumpără flori
...alţii se enervează
...alţii se bucură
...alţii stau la coadă şi aud din spate: 'mai şi le spuneam fetelor cum ai să vii la mine cu un trandafir azi şi tu nu ai venit, hai ia-mi un trandafir ca să am ce să le arăt'
...alţii alearga după un căine cât palma lor de mare
...iar alţii pur şi simplu decid că sunt anumite linii care nu pot fi întinse la nesfârşit

Pe bune? Ah, ce drăguţ.

Ce fac oamenii de 1 martie

...unii dau mărţişoare
...unii ies din biserica şi fără să se uite în jur îşi aprind o ţigară, iar apoi constată că mama lor îi aştepta fix în faţă să iasă de la slujbă
...unii uită că e 1 martie
...unii ies şi caută disperaţi mărţişoare care să nu fie nici prea prea nici foarte foarte
...unii forţează zâmbete de emo în vacanţă care nu transmit decât cele mai ascunse gânduri ale lor: 'da, încă o sărbătoare prostească pentru care tre-să mai cheltui nişte bani'
...unii se bucură ca primesc mărţişoare
...unii zâmbesc
...unora nu le pasă
...unii vând mărţisoare
...unora le e frig
...unora le e cald
...unii simt mirosul de primavară
...unii il ignoră
...unii văd albastrul, alţii văd doar norii.

Lumină. Întuneric. Sau zona crepusculară

Pentru că uneori nu ştiu şi pentru că uneori mi se întâmplă şi mie să nu ştiu (şi ce îngâmfat sună asta); şi mi-e frică să nu ştiu; şi stau pe marginea a ceva şi nu ştiu dacă să sar sau nu; şi mă uit şi totuşi nu văd nimic care să îmi ajugă până la creier şi nu, nimic nu mai ajunge unde trebuie; şi iar nu ştiu; şi săritul e aşa un clişeu pentru mine acum; şi de asta nu ajunge nimic unde vreau să ajungă; şi nu poţi să îţi faci niciodată planuri şi nu poţi să sari dacă ce vezi nu îţi ajunge la creier. Of, retină şi neuroni nesuferiţi!

Dar o să ştiu din nou aşa cum ştiam ieri şi apoi din nou acum cateva minute. Pentru că atunci când nu ştii îţi ignori frica şi clişeele şi afli. Pentru că mereu există posibilitatea de a adăuga un şi înainte de a pune punct. Cele de după sunt forţate.

We Feel Fine. Exploring Human Feelings.

We Feel Fine e, cred, cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit în ultima vreme, de când mă tot uit la speechuri pe TED.

Jonathan Harris, creatorul proiectului, a avut ideea să creeze o bază de date cu trăirile oamenilor cautând în bloguri din toată lumea expresiile 'I feel..' sau 'I am feeling...' şi copiind întregul enunţ. Programul identifică apoi locaţia, starea vremii din momentul în care a scris, vârsta şi alte detalii cu privire la autor şi poate creea tot felul de sondaje, răspunzând la întrebări ca: sunt mai fericiţi oamenii în America decât în Europa? Ce simt cei mai mulţi oameni în momentul asta? Ce au simţit atunci? Contează starea vremii?

Nu o să intru în detalii eu, aici, pentru că ce a făcut omul ăsta e atât de complex şi de incredibil, încât mi-e frică să nu omit ceva sau să nu spun prostii. Oricum până şi ce am scris mai sus nu reuşeşte să surprindă mai nimic.

Time is contagious, everybody's getting old

Feels good though.

Cafea. Muzică care sună a interiorul meu. Jucării noi. Lumânarea roşie. Ploaie. Griji. Urări. Zâmbete. Legături. Bagaje de făcut. Lucruri de aşteptat. Amintiri de amintit. Oameni.

Da, îmi place 2009. Îmi place ploaia şi îmi place că o să fiu şi mai deşteaptă foarte curând şi că îmi pasă prea puţin ca să îmi pese că nu îmi pasă. Adică pasă bună. :D