Nu scriu pe blog cate o concluzie a fiecarei zi pentru ca lucrurile la care ma gandesc in perioada asta sunt prea personale. Uneori ma intreb care a fost ideea blogului personal, si totusi nu ma indur sa il sterg sau sa nu mai postez deloc. Am avut de multe ori dorinta sa incep unul anonim in care sa scriu tot ce imi trece prin cap, dar apoi mi-am dat seama ca asta o pot face in orice alt fel de jurnal, pentru ca eu chiar nu vreau ca lumea sa citeasca ce simt. Fie ca cititorii ma cunosc sau nu.
Din cand in cand insa gasesc un subiect sau un gand pe care sa il pot privi din afara. Sau pe care sa il pot privi intr-un mod abstract si sa pot scrie despre el fara sa dezvalui nimic concret, nimic din interior. Si am zis interior pentru ca pana la urma ce fac e ca incerc sa descriu o imagine a ceva care ar trebui aratat pentru a putea fi inteles. Raspunsul la intrebarea din titlu e unul din lucrurile astea.
Nu m-am mai gandit de mult timp la fericire, la ce inseamna ea pentru mine si daca sunt sau nu fericita. Intrebarea mi-a deschis cumva ochii. In ultima vreme am fost asa de superficiala la capitolul asta, incat mi-a fost suficient sa fiu vesela. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Acum ceva timp raspunsul la intrebarea asta era simplu pentru mine si stiam clar ce ma face fericita si ce inseamna sa fiu fericita. Doar ca imi dau seama ca acum sunt mai fericita decat atunci. Si totusi ezit sa spun ca sunt cu adevarat fericita. Tura asta am ochii deschisi, privesc lucrurile altfel si din alte unghiuri. Am mai multa incredere in mine si ma simt capabila. Incep sa ma cunosc si stiu cum sa obtin ce imi doresc. Probabil singurul lucru care nu ma lasa sa spun ca sunt fericita e ca nu am foarte bine definite lucrurile pe carele vreau, drumul pe care vreau sa il parcurg.
Asa ca probabil o sa pot spune ca sunt fericita cand o sa simt ca stiu pe ce drum merg si cand o sa fiu suficient de hotarata incat sa nu mai ocolesc si sa nu o mai iau pe alte carari. So happiness is not the destination, but the path itself.
6 comentarii:
:-< ... veselia este un efect al fericirii.
e mai mult decat surprinzator,sa citesti ceva si sa ai impresia ca iti apartine.
si tot abstract pare,pentru ca nu se stie la ce anume te referi.
"acum sunt mai fericita decat atunci" => ma bucur sincer, in sfarsit fericita.
o mica intrebare: decat atunci cand ???
atunci stiai ce te face fericita,deci acum NU mai stii si totusi esti mai fericita ...
(o fac pe criticul literar, iti analizez opera:P )
fericirea trebuie mentinuta.daca fericirea nu e drumul?cum se cheama drumul:D?
@ anonim 1: Ma bucur ca te regasesti. :D Pai e abstract. Nu cred ca o sa scriu lucruri personale foarte curand...
@ pushkin: Ba da, stiu ce ma face fericita: sa gasesc drumul ala.
Si nu o sa iti zic 'cand'; ai motivul in raspunsul pentru anonim 1.Ideea e ca fericirea de atunci nu era fericire reala. Sau nu era ce percep acum ca fericire reala. Si da, poate peste ceva timp fericirea mea o sa insemne altceva. Dar momentan nu cred ca prea curand. Desi 'nimic nu dureaza in suflet'. Hm.
@ anonim 2: Fericirea mea e drumul. Pentru altii poate e altceva. :)
Intre abstract si personal ar mai fi:clar, neintortochiat...
oricum, esti inteligenta, te pricepi sa incurci itele astfel incat oricate conexiuni si legaturi ar face cineva sa NU desluseasca mare lucru:P
{anonim..?=)) }
I think that now you are happy.More or less.
Trimiteți un comentariu