Nu scriu pe blog cate o concluzie a fiecarei zi pentru ca lucrurile la care ma gandesc in perioada asta sunt prea personale. Uneori ma intreb care a fost ideea blogului personal, si totusi nu ma indur sa il sterg sau sa nu mai postez deloc. Am avut de multe ori dorinta sa incep unul anonim in care sa scriu tot ce imi trece prin cap, dar apoi mi-am dat seama ca asta o pot face in orice alt fel de jurnal, pentru ca eu chiar nu vreau ca lumea sa citeasca ce simt. Fie ca cititorii ma cunosc sau nu.
Din cand in cand insa gasesc un subiect sau un gand pe care sa il pot privi din afara. Sau pe care sa il pot privi intr-un mod abstract si sa pot scrie despre el fara sa dezvalui nimic concret, nimic din interior. Si am zis interior pentru ca pana la urma ce fac e ca incerc sa descriu o imagine a ceva care ar trebui aratat pentru a putea fi inteles. Raspunsul la intrebarea din titlu e unul din lucrurile astea.
Nu m-am mai gandit de mult timp la fericire, la ce inseamna ea pentru mine si daca sunt sau nu fericita. Intrebarea mi-a deschis cumva ochii. In ultima vreme am fost asa de superficiala la capitolul asta, incat mi-a fost suficient sa fiu vesela. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Acum ceva timp raspunsul la intrebarea asta era simplu pentru mine si stiam clar ce ma face fericita si ce inseamna sa fiu fericita. Doar ca imi dau seama ca acum sunt mai fericita decat atunci. Si totusi ezit sa spun ca sunt cu adevarat fericita. Tura asta am ochii deschisi, privesc lucrurile altfel si din alte unghiuri. Am mai multa incredere in mine si ma simt capabila. Incep sa ma cunosc si stiu cum sa obtin ce imi doresc. Probabil singurul lucru care nu ma lasa sa spun ca sunt fericita e ca nu am foarte bine definite lucrurile pe carele vreau, drumul pe care vreau sa il parcurg.
Asa ca probabil o sa pot spune ca sunt fericita cand o sa simt ca stiu pe ce drum merg si cand o sa fiu suficient de hotarata incat sa nu mai ocolesc si sa nu o mai iau pe alte carari. So happiness is not the destination, but the path itself.
